Siria: De ce Rusia blochează ONU

Le Point

Într-un moment în care ochii întregii lumi sînt aţintiţi asupra Consiliului de Securitate al ONU, Rusia a sugerat din nou că se va opune oricărei rezoluţii de condamnare a reprimării manifestaţiilor de către autorităţile din Damasc.

“Proiectul occidental de rezoluţie a Consiliului de Securitate nu merge spre un compromis. Impunerea lui ar deschide calea spre un război civil”, a declarat vice-ministrul rus de externe, Ghenadi Gatilov.

Această rezoluţie, susţinută mai ales de Franţa, Marea Britanie, Statele Unite şi mai multe ţări arabe, prevede încetarea violenţelor şi transferul de putere de către preşedintele Bashar el-Assad vice-preşedintelui său. Acesta ar trebui apoi să lanseze negocieri cu opoziţia, pentru formarea unui guvern de uniune naţională. Totuşi, spre deosebire de rezoluţia occidentală respinsă prin veto în octombrie trecut, noul text beneficiază de sprijinul deloc neglijabil al Ligii Arabe.

Din cauza acutizăriia violenţelor în pofida prezenţei misiunii de observatori, de o lună, organizaţia panarabă a hotărît să-şi repatrieze misiunea. Deci Moscova, care a acuzat fără încetare Occidentul că se amestecă în treburile Siriei, nu mai poate ţine acelaşi discurs în faţa vecinilor arabi ai Damascului.

“Rusia nu va face nimic, deoarece Siria, în calitate de aliat de multă vreme, joacă un rol de prim plan în ambiţiile regionale ruseşti în Orientul Mijlociu, afirmă Philippe Migault, specialist în Rusia de la Institutul de relaţii internaţionale şi strategice (IRIS). O carte cu atît mai importantă cu cît este singura din regiune în faţa hegemoniei americane”, spune analistul.

“Rusia a pierdut aproape tot în lumea arabă, ceea ce îi conferă, în fond, o anumită libertate”, declară Peter Harling, directorul programului Siria în cadrul International Crisis Group. “În plină reprimare a populaţiei siriene, soldată, potrivit ONU, cu cel puţin 5.400 de morţi într-un interval de zece luni, Moscova continuă să-şi aprovizioneze aliatul sirian cu arme. Federaţia Rusă a închiriat o navă sub pavilion Saint-Vincent-Grenadine cu destinaţia Siria. La bordul navei se află circa 35-60 de tone de muniţie, care provine de pe piaţa rusă a armelor. De asemenea, Rusia a vîndut recent aliatului ei 36 de avioane de vînătoare ruseşti, Yak 130, pentru suma de 550 milioane de dolari. Acestea se adaugă contractelor de armament în valoare de 529 milioane de euro încheiate de Moscova în 2010. Tot în ianuarie, mai multe nave ruseşti, conduse de portavionul Amiral Kuzneţov, au acostat la baza navală siriană din Tartous, asigurînd astfel Moscovei accesul strategic la Marea Mediterană.

Această prezenţă rusă în Siria a fost considerată de agenţia oficială de presă a regimului, Sana, drept un “semn de solidaritate” faţă de Bashar el-Assad. “Vizita era prevăzută de multă vreme şi se înscrie în cadrul exerciţiilor periodice ale marinei ruse în regiune”, aminteşte Philippe Migault. “Chestiunile legate de armament sînt preocupări de ordin secundar”, consideră Peter Harling, care se referă mai ales la temerile generate de Primăvara arabă: teama de islamism, respingerea amestecului străin, neîncredere faţă de Occident.

“Dacă Rusia cedează în cazul Siriei, aşa cum a cedat în cazul Libiei, acest lucru îi va compromite definitiv prestigiul”, rezumă analistul Boris Dolgov pentru AFP.

În martie 2011, reprezentanţii ruşi la ONU s-au abţinut de la votarea unei rezoluţii în cadrul Consiliului de Securitate care deschidea calea unei intervenţii occidentale în Libia. “Atunci, Moscova afirma deja că nu avea încredere în opozanţii libieni pe care toată lumea îi găsea simpatici, îşi aminteşte Philippe Migault. Şi faptele le-au dat dreptate. Ţara este pradă anarhiei”. Şi cercetătorul menţionează că Libia contează “infinit mai puţin” în zona de influenţă rusă decît Siria.

În decembrie, Rusia şi-a prezentat propriul ei proiect de rezoluţie, punînd responsabilitatea violenţelor atît pe seama lui Bashar el-Assad cît şi a opoziţiei, dar a fost categoric respins de Occident. Acum, Federaţia Rusă a contraatacat din nou invitînd regimul sirian şi opoziţia să dialogheze la Moscova. Damascul a acceptat imediat această iniţiativă unilaterală, dar Consiliul naţional sirian (opoziţie), care condiţionează orice negociere de plecarea preşedintelui Assad, a respins-o.

“Prin faptul că rezistă oricărui consens internaţional şi îşi prezintă propria formulă, Rusia continuă să fie în prim planul scenei internaţionale, afirmă Peter Harling. Or, propunerea rusă nu are nicio şansă de realizare, deoarece Bashar el-Assad, convins de sprijinul permanent al Moscovei, refuză orice schimbare de politică”.

“Un armistiţiu temporar între Assad şi insurgenţi şi reluarea discuţiilor între diferitele părţi sub auspiciile Moscovei erau o idee bună, dar nu cu adevărat realizabilă”, scria cotidianul rus de afaceri Vedomosti, care concluziona: “Se pare că Rusia îşi va pierde în final ultimul aliat din regiune”.