Simeze clujene | Urmele absenței. Casă, corp, război, violență, memorie nu în cele din urmă

Există expoziții care nu se lasă privite de la distanță. Ele cer apropiere, timp și o anumită disponibilitate de a rămâne în fața imaginilor chiar și atunci când acestea nu oferă confort. Expoziția deschisă în spațiile Muzeului de Artă Cluj-Napoca, reunește lucrările lui Belu-Simion Făinaru, Avital Shay și Or Făinaru într-un traseu în care memoria nu apare ca simplă recuperare a trecutului, ci ca materie activă. O regăsim în locuri comune, în corpuri, în obiecte și în imaginile unei societăți marcate de violență.

Cele trei proiecte propun, prin mijloace artistice radical diferite, o meditație asupra absenței și a urmelor lăsate de istorie. Fotografia alb-negru, desenul cusut și imaginea video construiesc trei regimuri distincte ale privirii. Dacă în The House of Cămărzana – Place of Absence memoria se fixează într-un loc, în The Boxers ea pare să se transfere asupra corpului, pentru ca în Savage State să se extindă asupra întregului țesut social. Locul, corpul și societatea devin trei suprafețe pe care violența istoriei poate fi citită.

În The House of Camarzana – Place of Absence, fotografia lui Belu-Simion Făinaru operează cu austeritatea imaginii alb-negru. Absența culorii nu este doar o alegere formală. Cămărzana (județul Satu Mare)a contribuie la desprinderea imaginii de prezentul imediat și la instalarea unei temporalități a memoriei. Cămărzana devine mai mult decât un punct geografic. Devine locul în care ceea ce nu mai există continuă să fie prezent prin fotografie.

Casa, spațiul și urmele unei comunități sunt privite prin prisma unei pierderi care nu poate fi recuperată. În spatele imaginii se află memoria unei comunități evreiești distruse în timpul Holocaustului, a unor familii și existențe întrerupte violent. Fotografia nu încearcă să reconstruiască ceea ce a fost și nici să umple golul. Dimpotrivă, îl face vizibil. Titlul însuși, Place of Absence, indică această tensiune. Locul poate fi încă acolo, dar comunitatea care îi dădea sens nu mai este.

Astfel, imaginea funcționează ca un document al unei absențe. Nu documentează doar ceea ce se vede, ci și ceea ce nu mai poate fi văzut. Memoria se construiește negativ, prin gol, prin tăcere, prin imposibilitatea de a restitui integral viețile pierdute. Fotografia devine un spațiu de întâlnire între prezentul privitorului și trecutul care nu mai poate fi recuperat decât prin urme.

De la spațiul exterior al localității, expoziția conduce privirea către corp, The Boxers, lucrarea lui Avital Shay. Schimbarea de registru este radicală, iar tehnica este una dintre cheile de lectură ale lucrării. Desene de mici dimensiuni sunt realizate prin cusături de fir negru, punct cu punct, pe fețe de masă albe, din dantelă de nailon. Privirea trebuie să se apropie pentru a descifra imaginea, iar această apropiere schimbă relația cu lucrarea. Materialul este esențial. Fața de masă, dantela, albul și gestul cusutului trimit către spațiul domestic, către feminitate, intimitate și ritual. Dar imaginile introduse în acest suport delicat aparțin unui alt univers, surprinzător și provocator deopotrivă, ringului de box. De aici confruntarea, lovitura, rezistența. Or, această contradicție produce tensiunea lucrării.

Firul negru poate fi perceput ca desen, dar și ca urmă. El construiește imaginea prin acumulare, iar fiecare punct de cusătură contribuie la apariția unei forme care poate fi citită asemenea unei cicatrici. Dantela nu mai este doar ornament, iar cusătura nu mai este doar o activitate domestică. Gestul de a coase devine un gest al răbdării, insistenței, rezistenței.

Ringul de box trebuie privit nu doar ca spațiu al confruntării fizice, ci și ca un spațiu ritualic, cu reguli, limite și gesturi codificate. În interiorul lui, corpul este expus, dar și disciplinat. Lupta devine o formă de afirmare a propriei prezențe. De aici, The Boxers trebuie să fie citită dincolo de tema feminității, ca o lucrare despre vulnerabilitate și forță, despre intimitate și expunere, despre rană și demnitate.

Ceea ce în prima lucrare era înscris în spațiu este acum înscris în corp. Fotografia păstrează memoria unui loc, cusătura păstrează memoria unei atingeri, a unei confruntări, a unei răni. Firul nu ascunde cicatricea, o face vizibilă. Delicatețea materialului nu anulează violența imaginii, o face mai apăsătoare.

În Savage State, Or Făinaru schimbă perspectiva, preferând imaginea în mișcare. Dacă primele două lucrări solicită o privire atentă, aproape tactilă, video-ul introduce succesiunea și instabilitatea. Imaginile violente se succed, iar privitorul nu mai poate controla în aceeași măsură ritmul întâlnirii cu ele. Violența devine flux. Societatea prezentată aici pare prinsă într-un proces de degradare în care violența individuală și cea colectivă se alimentează reciproc. Nu mai există un singur corp rănit. Avem o comunitate întreagă supusă unei stări de tensiune și destrămare. Titlul, Savage State, trimite astfel nu doar la o stare de sălbăticire, ci la transformarea raporturilor sociale sub presiunea violenței.

Imaginea video are aici o funcție diferită de fotografia lui Belu-Simion Făinaru. Fotografia oprește timpul, video-ul îl lasă să curgă. Prima conservă o urmă, cel de-al doilea produce senzația unei degradări care se desfășoară în fața ochilor. Între ele, The Boxers ocupă un teritoriu intermediar, cusătura fixând gestul. Fiecare punct presupune timp, repetare și efort. Cele trei tehnici devin trei moduri de a înregistra memoria prin fixare, înscriere, succesiune.

Lucrările nu ilustrează trauma. Caută forme diferite prin care trauma poate deveni vizibilă. Memoria nu este tratată ca o imagine stabilă a trecutului. Ea este fragmentară, corporală, materială și violentă. Se află într-o fotografie, într-o cusătură, într-o succesiune de cadre.

Privite împreună, cele trei proiecte construiesc un traseu de la dispariția unei comunități către fragilitatea corpului și, în cele din urmă, către degradarea spațiului social. The House of Camarzana – Place of Absence vorbește despre ceea ce a fost pierdut. The Boxers despre ceea ce rămâne înscris pe corp. Savage State despre ceea ce se poate întâmpla atunci când violența devine o condiție a vieții colective.

Expoziția nu oferă o concluzie reconfortantă. Dimpotrivă, lasă privitorul în fața urmelor. A unei case devenite loc al absenței. A unei dantele traversate de fir negru. A unor imagini care se succed fără să permită privirii să se așeze.

Miza acestor lucrări nu este să reprezinte trecutul, ci să arate cum trecutul continuă să existe în prezent, deloc comfortabil. Memoria supraviețuiește nu ca imagine intactă, ci ca urmă în spațiu, în materie, în corp și în privire.

Demostene Șofron

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.