Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil în iconografie

 Prăznuiţi în ziua de 8 noiembrie în Biserica Ortodoxă şi în cea Greco-Catolică, iar în cea Romano-Catolică la 29 septembrie, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil sînt mesagerii divini pentru întreaga creştinătate şi nu numai, existenţa lor fiind consemnată în Sfînta Scriptură. Părinţii Bisericii le acordă o importanţă deosebită şi Sfînta Tradiţie le păstrează vie personalitatea şi prezenţa lor în decursul veacurilor, transpunîndu-le sfinţenia şi minunile în imnuri, rugăciuni, liturghie în ziua sărbătorii, dar şi în edificii ce le păstrează numele. Tablourile cu tematică sacră, statuile, vitraliile, precum şi icoanele îi înfăţişează cu atributele şi fizionomia tipologică, corespunzătoare şi încetăţenită.

Sfîntul Arhanghel Mihail este arhanghelul cu sabia de foc, pus de Dumnezeu să păzească porţile Edenului după alungarea primilor oameni, Adam şi Eva, pedepsiţi pentru păcatul neascultării poruncii lui Dumnezeu. Arhistrategul Mihail este amintit în istorisirea căderii Ierihonului din Cartea lui Iosua, numele său fiind recunoscut atunci cînd Iosua, încă neînţelegînd despre cine este vorba, îl întreabă pe Arhanghel de care parte este în luptă, acesta răspunzîndu-i: Eu sînt căpetenia oştirii Domnului şi am venit acum! (Iosua Navi 5, 13-14). În cartea lui Daniel, Mihail apare pentru a-l ajuta pe Arhanghelul Gavriil să-i înfrîngă pe perşi (Daniel 10, 13). Într-o vedenie de mai tîrziu, lui Daniel i se descoperă că în vremea aceea [la sfîrşitul veacurilor] se va scula Mihail, marele voievod care ocroteşte pe fiii poporului tău, şi va fi vreme de strîmtorare cum n-a mai fost de cînd sînt popoarele şi pînă în vremea de acum (Daniel 12, 1). Astfel, Mihail este cel ce ocroteşte pe fiii lui Israel, aşa cum fiecare ţară îşi are îngerul său păzitor.

În vremurile Noului Testament, Sfîntul Arhanghel Mihail şi-a arătat puterea atunci cînd a salvat un tînăr aruncat de tîlhari în mare, pe ţărmurile Muntelui Athos. Cea mai cunoscută minune a sa, salvarea bisericii din Colose, a reprezentat o temă îndrăgită pentru iconarii greci şi ruşi. Mai mulţi păgîni au dorit să distrugă această biserică prin schimbarea cursului a două rîuri. Astfel, acest edificiu sacru risca să fie luat de ape. Apariţia Sfîntului Arhanghel cu o cruce în mijlocul apelor a dus la oprirea lor şi, implicit, la salvarea bisericii. Se menţionează că izvorul care a ieşit acolo, după ce s-a petrecut această minune, are puteri tămăduitoare. Cartea Apocalipsei relatează că, la sfîrşitul lumii, Arhanghelul Mihail şi oştile sale vor lupta împotriva satanei. (Apocalipsa 12, 7-11)

Considerat Îngerul bunelor vestiri, Sfîntul Arhanghel Gavriil o anunţă pe Ana, soţia lui Elcana, că va naşte pe profetul Samuil şi îi tălmăceşte vedeniile prorocului Daniel (Dan, 8, 16; 9,21).Tot el, îi înştiinţează pe Zaharia şi pe Elisabeta că li se va naşte prunc, pe Sfîntul Ioan Botezătorul (Luca, 1, 11-20). Sfîntul Arhanghel Gavriil se arată Maicii Sfinte şi îi aduce vestea naşterii lui Iisus Hristos (Luca, 1, 26-38). Mai apoi, el este cel ce după Tradiţie o ocroteşte pe Maica Domnului în Templu, în timpul copilăriei sale.

În iconografie, atributele Întîiului dintre oştenii lui Dumnezeu apare ca fiind un tînăr, bărbat, (niciodată copil), cu aripi, purtînd mantie uneori de culoare roşie (astfel apare în icoanele de sorginte rusă), sabie ce simbolizează, pe de o parte, semnul demnităţii sale de conducător de oşti, iar pe de altă parte, armă de luptă propriu-zisă. În unele icoane, mîna stîngă susţine în jurul pieptului, într-un disc, chipul Mîntuitorului sau monograma Sa, care desemnează faptul că el este slujitorul Lui. Cu privire la forma circulară a discului cu monograma X sau cu Cruce, Sfîntul Simeon al Tesalonicului spune că această formă este un simbol teologic care ne arată că, deşi Hristos S-a întrupat, ca Dumnezeu El nu are nici început, nici sfîrşit în timp.1 Capul este împodobit cu o panglică ce leagă strîns părul cîrlionţat, ale cărei capete se desfac uşor în cadrul aureolei. Unii sînt de părere că aceste capete ale panglicilor semnifică auzul spiritual al îngerului, atent la poruncile Domnului2 , iar alţii cred că acestea simbolizează bunătatea îngerilor, care emană de la ei spre noi.3

În ceea ce priveşte iconografia Sfîntului Arhanghel Gavriil, în multe reprezentări este identică cu cea a lui Mihail, purtînd tunică, mantie. Uneori este îmbrăcat asemeni diaconilor, cu stihar şi orar. Toiagul ce îl deţine în una dintre mîini reprezintă autoritatea pe care a primit-o de la Dumnezeu ca mesager al Său4 . În această ipostază îi putem vedea pe Sfinţii Arhangheli în mozaicul Domului din Cefalù. Singurele diferenţe sînt cele de ordin cromatic şi de asimetrie ale poziţionării lor. Fondul de aur exprimă dorinţa transfigurării sfintelor chipuri. Aripile monumentale pictate în nuanţe rafinate de albastru sau ocru galben susţin siluetele graţioase şi uşor aplecate ale Arhanghelilor, dînd expresie, echilibru şi eleganţă ansamblului.

Icoanele lui Rubliov şi Kontoglou îi redau pe cei doi Arhangheli în veşminte distincte. Rubliov îl înfăţişează pe Arhistrategul Mihail în mantie roşie, ţinînd cu mîna stîngă toiagul autorităţii lui Dumnezeu. Pictorul contemporan elen Fotis Kontoglou îl arată pe Arhanghelul Darului în straie de diacon, avînd dreapta ridicată; fragmentul pare să fie luat din scena Buneivestiri.

Ultimele exemple propuse sînt din spaţiul apusean, ele aducîndu-ne înaintea ochilor reprezentări naturaliste, ce sugerează ideea de realitate intrinsecă. Frumuseţea şi candoarea chipului Sfîntului Gavriil este dată de armonia asemănării cu un portret uman idealizat. Guido Reni impresionează prin naturaleţea detaliilor, dar şi prin tehnica desăvîrşită. Lumina diafană ordonează şi transpare figura angelică. Crinul susţinut ne duce cu gîndul la atributele curăţiei, candorii şi a fecioriei cu care este preaslăvită Maica Domnului. Cu aceeaşi veridicitate ne întîmpină şi detaliul Sfîntului Arhanghel Mihail, dintr-o lucrare în care Îngerul Legii apare pictat în armură şi stînd în picioare.

Aripile îngerilor înconjoară lumea. Ochii lor o privesc fără încetare. Ei urcă şi coboară fără încetare între pămînt şi cer. Se unesc cu noi în rugăciunile noastre. Oştile lor nu încetează să cînte lauda Creatorului lumilor. Stînd în faţa tronului său, uniţi prin legăturile dragostei, ei trăiesc o viaţă comună cu noi. Ce imensă bucurie că o ştim!5 Întîlnindu-le chipurile în icoane, dar şi în tablourile religioase, să ne îndreptăm gîndul către Dumnezeu, rugîndu-i pe cei doi Arhangheli să ne păzească şi să ne călăuzească în urcuşul nostru duhovnicesc.

Conf. univ. dr. Marcel MUNTEAN

1     Sfîntul Simeon, Arhiepiscop al Tesalonicului, Opere complete, Tesalonic, 1960, p. 359.

2    Leonid Uspensky, Vladimir Lossky, Călăuziri în lumea icoanei, Ed. Sofia, 2000, Bucureşti, 2003, p. 131.

3     Walter Lowrie, Art in the Early Church, ediţie revizuită, New York, 1969, p. 137.

4     Leonid Uspensky, Vladimir Losssky, op. cit. p. 207.

5  Seregei Bulgakov, Scara lui Iacov, Editura Rosmarin, Bucureşti, 2001, pp.161-162.