Sfinţii Arhangheli – daruri minunate ale lui Dumnezeu

 Cinstirea sau venerarea puterilor cereşti, ca de altfel şi a Maicii Domnului şi a tuturor sfinţilor, se deosebeşte fundamental de adorarea lui Dumnezeu, singurul Căruia putem aduce jertfă. Abia spre sfîrşitul secolului al IV-lea, sub stricta supraveghere şi îndrumare a Bisericii, cultul Sfinţilor Îngeri a luat o mare dezvoltare, ceea ce se observă din numeroasele forme de exprimare pe care le-a îmbrăcat credinţa creştină în existenţa îngerilor şi evlavia faţă de ei.1

Una dintre sărbătorile închinate Sfinţilor Îngeri este şi cea consacrată cinstirii celor doi mari argangheli, Mihail şi Gavriil, care s-au învrednicit să primească misiuni cu totul speciale din partea lui Dumnezeu. Prăznuită de Biserica Ortodoxă în fiecare an la 8 noiembrie, sărbătoarea închinată celor doi mari arhangheli, dar şi a tuturor puterilor cereşti, este cunoscută începînd cu secolul al V-lea.

Francesco di Giovanni Botticini (1446-1497), pictor italian din perioada Renaşterii timpurii, a studiat sub îndrumarea lui Cosimo Rosselli şi Andrea del Verrocchio. Este cunoscut mai ales pentru pictura Adormirea Maicii Domnului, aflată în prezent la National Gallery din Londra şi în care artistul prezintă într-un mod excepţional ierarhia îngerească. În opera sa s-au simţit influenţele marilor maeştri ai timpului (Alessandro Botticelli, Filipo Lippi, Andrea Verrocchio), fapt care a contribuit la caracterizarea lucrărilor sale ca fiind nişte imitaţii de mare succes ale contemporanilor săi.

Compoziţia Tobie şi cei trei Arhangheli, datînd din anul 1470, îi are ca protagonişti pe Arhanghelii Mihail, Gavriil şi Rafail împreună cu Tobie şi se găseşte la Galeria Uffizi din Florenţa. Se consideră că tabloul se afla, la început, în altarul Bisericii Santo Spirito din Florenţa, altar al Corporaţiei Arhanghelului Rafail, al cărei membru a fost şi Botticini. La prima vedere, văzînd acest tablou, eşti tentat să îl asemeni sau chiar să-l identifici cu o pictură semnată de Botticelli ori Lippi. Acest lucru este remarcabil în ceea ce priveşte detaliile, atitudinile personajelor şi chiar mişcarea. Doar coloritul nu este la fel de strălucitor şi nu prezintă similitudinile aferente operelor pictorilor citaţi. Într-un peisaj văzut în perspectivă şi care împarte linia de orizont în două registre – pămîntul şi cerul – artistul florentin îi înfăţişează pe cei trei Arhangheli alături de tînărul Tobie. În contrast cu linia ascendentă de la stînga către dreapta a muntelui, ce se ascunde în spatele trupurilor surprinse în mişcare, mesagerii divini sînt şi ei prezentaţi într-o altă perspectivă, contrastînd cu cea menţionată. Astfel încît, figurile lor construiesc o altă diagonală, ce creşte spre latura stîngă a scenei.

Primul Arhanghel, reprezentat în stînga imaginii, este Mihail. Numele lui este tîlcuit Cine este ca Dumnezeu. Sfînta Scriptură şi Tradiţia ni-l prezintă pe Arhanghelul Mihail ca fiind rînduit de Dumnezeu, alături de heruvimi, să păzească intrarea în Rai, cu o sabie de foc, după căderea în păcat a protopărinţilor noştri. Apocalipsa ni-l înfăţişează ca pe un conducător al oştilor îngereşti, care îl alungă din cer pe Satana. Tot el este cel care a luat atitudine atunci cînd o parte dintre îngeri, în frunte cu Lucifer, s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, vrînd să-I ia locul. Reprezentat în icoane sub chipul unui ostaş sever, el are în mîna dreaptă o sabie de foc, iar în stînga un disc cu monograma sacră X sau cu Cruce. În unele icoane, mai ales în cea a Judecăţii de Apoi, Mihail are în mîna stîngă, în locul discului, o balanţă. În picturile apusene şi, adeseori, în icoanele moderne, în locul discului cu monogramă este reprezentată o sferă, care pare să simbolizeze Universul. Folosirea sferelor este probabil rezultatul unei înţelegeri greşite a discului, deoarece un înger nu poate fi reprezentat ţinînd în mînă (simbolic) Universul, pentru că el nu este atotputernic, ca Dumnezeu2 . În pictura lui Botticini, Arhanghelul Mihail este îmbrăcat într-un costum de cavaler renascentist şi poartă armură de culoare neagră, strălucitoare. Se sprijină cu supleţe pe piciorul stîng, în timp ce dreptul este ridicat şi adus la spate. Sabia ridicată şi sfera de aur sînt atributele acestui mare voievod. Chipul său feciorelnic, cu privirea pătrunzătoare este mărginit de părul ce-i cade pînă pe umeri, iar aripile grandioase au o nuanţă întunecată. Roşul din pantofi, din vălul în adiere de vînt şi din cingătoarea sabiei dă întregii atitudini o notă de vitalitate şi expresivitate.

În centrul imaginii se află Arhanghel Rafail împreună cu Tobie. Numele lui se tîlcuieşte Dumnezeu vindecă. În Sfînta Scriptură este menţionat în Cartea lui Tobit. Cunoscut şi sub numele de Azaria, el l-a însoţit pe Tobie în drumul său spre Media, fiindu-i înger păzitor, îndrumător şi sfătuitor. Rafail este cunoscut ca un înger vindecător de boli şi suferinţe, dar şi vestitor al morţii3 , el reprezentînd tămăduirea suferinţei. În pictura de faţă el este redat în mers, repetînd într-un mod simetric mişcarea Arhanghelului Mihail. Poziţionarea capului întors către tînărul călător, pe care îl ţine de mînă şi care la rîndul său îl priveşte, lasă să înţelegem dialogul pe care îl are cu Tobie. Graţia şi rafinamentul atitudinilor definesc întreaga mişcare de ansamblu, dar mai cu seamă pe Rafail. O cămaşă lungă şi subţire, de culoarea violet deschis, avînd cute ce se articulează după detaliile anatomice, învăluie trupul unduios al Arhanghelului. Faţa radioasă este încadrată de un păr deschis la culoare, iar verticalitatea corpului construieşte o linie sinuoasă aidoma literei S. Tînărul Tobie este frumos înveşmîntat: poartă mantie roşie şi ciorapi de aceeaşi culoare, cămaşă de un albastru rafinat, iar interiorul mantiei şi al încălţărilor e de culoare galben-oranj. Această pereche centrală, Rafail – Tobie, este însoţită de un cîine, ce se observă la picioarele Arhanghelului.

Arhanghelul Gavriil este pictat în partea dreaptă a scenei. Numele lui este tîlcuit Puterea mea este Dumnezeu. Sfînta Scriptură îl descrie ca fiind mesagerul mîntuirii, anunţînd naşterea Sfîntului Ioan Botezătorul şi a Mîntuitorului nostru IIsus Hristos. Este, de fapt, îngerul Bunei-Vestiri, a cărei bucurie este simbolizată de frumuseţea florii albe de crin. Astfel, Arhanghelul Gavriil se face vestitorul iubirii şi al mîntuirii. În pictura lui Botticini, Gavriil este reprezentat într-o dominantă luminoasă şi totodată contrastantă, purtînd o cămaşă lungă de culoare albă, peste care are o mantie verde, greoaie. Picioarele goale parcă abia ating pămîntul, iar privirea îi este blîndă, duioasă. Repetînd mişcarea mîinii (toţi au mîna dreaptă ridicată) el susţine şi înalţă o tulpină cu flori de crin… Aripile colorate în roşu cald dau vioiciune figurii, fiind în acelaşi timp un element de ritmicitate şi echilibru compoziţional.

Există un aer de bucurie şi de mişcare în acest tablou. Hainele curgătoare, mersul în acelaşi ritm, ca semn de armonie, dau senzaţia unei uşoare atingeri de îngeri pe pămînt. Limpezimea culorilor, a cerului senin brăzdat doar pe alocuri de nori mici şi transparenţi îndeamnă privitorul la tăcere şi pătrundere spre Dumnezeu, prin intermediul imaginii sacre. Simboluri ale dreptăţii, iubirii şi tămăduirii suferinţelor, Sfinţii Arhangheli reprezentaţi în această pictură, dar şi toate puterile cereşti, să ne fie sprijin şi povaţă în viaţă.

Conf. univ. dr. Marcel MUNTEAN

1 Pr. Prof. dr. Ene Branişte, Liturgica generală, Ed. IBMBOR, Bucureşti,1993, p. 207.

2 Constantine Cavarnos, Ghid de iconografie bizantină, trad. de Anca Popescu, ed. Sophia, Bucureşti, 2005, p. 208.

3  Pr. Prof. dr. Ene Branişte, op. cit., p. 531.