Semnele Veşniciei

Warning: Undefined array key "file" in /home/faclia/public_html/wp-includes/media.php on line 1788

 Această expoziţie (deschisă la Muzeul Etnografic al Transilvaniei – n.n.) m-a preocupat de cîţiva ani, ea fiind rodul aplecării mele spre tematica sacră, iar contextul afilierii artiştilor a început în urmă cu un an. Cîţiva dintre expozanţi mi-au fost profesori la Timişoara, Cluj-Napoca şi Bucureşti, alţii, în schimb, au răspuns afirmativ la această tematică cu valenţe spirituale. Demersul meu curatorial a fost centrat către artişti dintr-o direcţie a artei româneşti contemporane pe care o caracterizăm îndeobşte prin sintagma neobizantină. Aceştia, într-un timp stigmatizat de un regim ateu, ce se prelungea, au readus pe simeze suflul unei arte cu caracter sacru. În acest sens ei s-au reîndreptat spre peisajul edenic şi spre simbolurile creştine considerînd că toate acestea, fără doar şi poate, reprezintă sensul dumnezeirii revelate.

Dacă la începuturi arta creştină şi-a călăuzit atenţia spre semn ori simbol, în decursul veacurilor acestea au fost încorporate în icoană, ce a primit transpunerea divinului şi a umanului într-un singur chip. Dacă icoana împlineşte şi rostul de a fi o călăuză spre Dumnezeu, atunci orice icoană reprezintă un arhetip al divinului. De aceea, chipul omenesc se apropie de Dumnezeu Care S-a Întrupat. Ca printr-o fereastră deschisă spre Absolut, pătrundem în sfera sfinţeniei. Tabloul religios este, de asemenea, un prilej de apropiere de divinitate. Cele două viziuni ale picturii coexistă în întreaga istorie a artelor, fiind, dincolo de diversitatea stilistică, rodul unei înalte şi adevărate trăiri spirituale, ce exprimă Adevărul sacru, specific umanităţii noastre.1 Acest periplu imagistic a grupat artişti (mai cu seamă pictori) în viziunea cărora s-au regăsit veşnicia şi frumuseţea, Divinitatea fiind astfel concepută nu doar ca o reflexie a tradiţiei strict canonice formulată în Erminiile athonite, ci şi ca o creaţie artistică de factură occidentală, plăsmuită ca o reverberaţie a eternităţii.

Tematica lucrărilor este diversă, regăsindu-se laolaltă subiecte ce au ca izvor de inspiraţie semnul, simbolul sau icoana. Textul scripturistic, Sfînta Cruce, Sfîntul Potir, clopotul, candela sînt alături de chipul Mîntuitorului de tipul Nefăcut de mînă omenească, de cel al Sfinţilor Îngeri, ori al Sfinţilor mărturisitori ai ortodoxiei, precum Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe, Sfîntul Ierarh Nicolae. Chiar dacă aceste lucrări nu sînt icoane, ele sînt pictate cu aceeaşi trăire şi adevăr al credinţei mărturisite cu care iconarul se apropie de lemnul icoanei sau de zidul bisericii. Smerenia şi duhul rugăciunii, al pătrunderii dincolo de învelişul exterior al lucrurilor vădesc apropierea tainică a creatorilor de cel Nevăzut. Dacian Andone, Perla Bajader, Ioana Bătrînu, Horea Bernea, Delia Corban, Corneliu Brudaşcu, Sorin Dumitrescu, Onisim Colta, Suzana Fîntînaru, Constantin Flondor, Marin Gherasim, Ion Grigore, Ştefan Kancsura, Giorgios Kordis, Ion Lazăr, Nicolae Man, Doina Mihailescu, Elena Murariu, Lisandru Neamţu, Silviu Oravitzan, Dan Palade, Horea Paştină, Silvia Radu, Mihai Sîrbulescu, Ioan Sbârciu, Mari Schina sînt artiştii care expun în sălile Muzeului Etnografic al Transilvaniei, la care se adaugă şi subsemnatul.

Am ales deliberat ca spaţiu reprezentativ pentru această manifestare expoziţională Muzeul Etnografic al Transilvaniei, care deţine importante valori patrimoniale, nu în cele din urmă cea mai valoroasă colecţie de icoane pe sticlă din ţară. Am adăugat acestui grup cîţiva artişti contemporani din spaţiul cultural european şi nord-american în creaţia cărora am desluşit aceleaşi idealuri creştine. Mulţumiri îndreptăm Înaltpreasfinţiei Sale Andrei, Mitropolitul nostru, pentru grija părintească şi binecuvîntarea pe care ne-a dăruit-o cu prilejul acestei expoziţii. Domnului Director Tudor Sălăgean, conducerii Universităţii „Babeş-Bolyai” şi Părintelui Profesor Ioan Chirilă, Decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca – recunoştinţa noastră. Cu aceeaşi consideraţie ne îndreptăm spre Părintele Ioan Bizău, care cu generozitate ne-a oferit sprijinul nemijlocit prin lucrările colecţiei sale, ce au constituit nucleul valoric al acestei expoziţii. Ne exprimăm gratitudinea tuturor celor ce au venit în întîmpinarea aceastei manifestări a frumosului, creatorilor şi oamenilor de bine deopotrivă, pentru că dincolo de sensibilităţi şi caractere deosebite, a înţeles fiecare, în parte, că manifestarea nu este altceva decît un mesaj pe care îl dăruim celor din jur şi Creatorului, asemeni unei rugăciuni în culori aduse ca prinos lui Dumnezeu.

Marcel MUNTEAN

1 Muntean Gh. Marcel, Crucea între mit şi simbol în pictură, Ed. Limes, Cluj-Napoca, p. 191.