Securitate?

Radu VIDA

N-am pus semnul întrebării după titlul editorialului de astăzi doar aşa, să fie. Şi nici măcar de cîrcotaş. Nu sînt Gigi-Contra şi cred sincer că siguranţa fiecărei ţări este de cea mai mare importanţă. Vitală, chiar.

Dacă mă întreb, înseamnă că mă îndoiesc? Nicidecum. Doar că, dacă avem chef să discutăm despre politica externă în general, se cuvine să privim lucrurile din mai multe puncte de vedere. Să le coroborăm. Şi să încercăm să desluşim acele… secrete, care nu prea sînt destinate publicului.
Mai toate agenţiile de presă din lume au relatat despre întîlnirea şefilor de state şi a conducătorilor agenţiilor care se ocupă de probleme de securitate.

Întîlnire importantă!
Presa a avut un acces limitat, iar discuţii de substanţă s-au purtat ori cu uşile închise (la München), ori chiar în altă parte (la Berlin, spre exemplu).
Presa a… ghicit sau doar a interpretat gesturile participanţilor şi a comunicat că sînt mari tensiuni între Rusia şi Occident. Da. Sînt. Dar unde nu sînt tensiuni în lumea asta? Acolo unde se aciuează trei oameni, se iscă trei scandaluri! E de mirare? Eu zic că nu.

Să vedem!
Rusia se simte tot mai înconjurată de forţele NATO. Dmitri Medveedev susţine că Alianţa Nord Atlantică are o poziţie duşmănoasă faţă de ţara sa. Şi bate cu pumnul în masă. NATO, la rîndul ei, spune că nu caută confruntare, dar Rusia destabilizează ordinea regională prin acţiunile din Ucraina şi Siria. Jan Stoltenberg le ţine isonul. Noi? Buturuga mică… Dar preşedintele Iohannis a cerut public prezenţa flotei NATO în Marea Neagră, susţinînd că avem nevoie de mai multă securitate. Asta în condiţiile în care se dovedeşte tot mai mult potenţialul de fragilitate a construcţiei europene şi eficienţa limitată a instituţiilor ei. Pot fi de acord cu acest punct de vedere. Numai că, prezenţa NATO cu o flotă în Marea Neagră va atrage furia şi mai accentuată a Rusiei. Firesc? Da. Pentru că nici Deveselu nu mai are o cît de firavă justificare, din moment ce mai marii lumii s-au pupat cu Iranul.

Asta a fost la München.
În taină, la Berlin, Liviu Comănescu s-a întîlnit cu secretarul general al Consiliului de cooperare al Golfului, dr. Abdullatif bin Rashid Al Zayani. După comunicatul din ANA News, este mai mult ca sigur că la convorbiri n-a călcat picior de jurnalist. Generalităţi, doar pentru umplerea spaţiului tipografic! Dar, la Berlin, madama de Merkel veghează. Şi nici fierul ruginit al dictaturii ei nu va face să renunţe la cotele de refugiaţi. Iar noi… S-a dovedit, însă, că sabia… taie mai ales capul plecat. Slugarnic.

La München, spuneam, s-au încontrat aproape toate delegaţiile importante. Priviri piezişe, vorbe grele, paralele cu eufemismul diplomatic din cancelarii. Şi, chiar în timpul şedinţelor furtunoase, cînd cei mici se zbenguiau în propoziţii acuzatoare, Putin şi Obama vorbeau la telefon. Nu l-or fi invocat chiar pe Sf.Valentin, dar sigur, s-au înţeles asupra încetării bombardamentelor din Siria.

„În fine” – a exclamat (după 1000 de ani) tichiuţa Papei Francisc pe un aeroport din Cuba, atunci cînd s-a îmbrăţişat cu caşcheta Patriarhului Chiril. Din comunicatul comun reţinem doar pe… „trebuie să”. Şi se subînţelege: securitate energetică, migraţionistă, informaţională. Dacă ar fi fost prezent şi un trimis al Profetului pe pămînt…

Oricum, sînt speranţe ca Războiul al III-lea (pre numele lui mic: Mondial) să fugă de pe planetă cu coada între picioare.
Semnul întrebării, însă, rămîne.