Se va schimba ceva în guvernare?

Ilie Călian

Partidul Social Democrat şi-a ales, ieri, în congres, echipa de conducere, după ce, prin votul “întregului popor pesedist”, îl desemnase pe Liviu Dragnea drept preşedinte. Totodată, congresul a reconfirmat încrederea faţă de fostul preşedinte, Victor Ponta, în calitatea sa actuală de premier. Este o situaţie cu totul nouă în cazul unui partid politic românesc, obiceiul fiind ca preşedintele său să fie premier (sau invers). E adevărat, Ponta se află spre sfîrşitul mandatului – dar, totu-şi mai are de condus ţara încă un an! Şi nimic nu ne poate face să credem că se va întîmpla altceva, conform logicii poziţionării forţelor politice, aşa cum sînt ele “la vedere”. Adică, nu se poate schimba nimic, cu excepţia situaţiei în care mişmaşuri din umbră ar modifica actualul echilibru de forţe. Deocamdată, se pare că nici PNL-ul “nou” şi încă nefuzionat deplin, nici preşedintele Iohannis nu au idei. Mai mult, în pofida pălăvrăgelilor politicienilor şi ale unor comentatori, nici par-tenerii euro-atlantici nu au de gînd să se amestece în forţă în modifi-carea echilibrului guvernamental – mai ales că dinspre forurile finan-ciare şi economice internaţionale vin aprecieri pozitive şi încurajări pentru continuarea programului guvernamental. Pe de altă parte, situaţia internaţională din zona Mării Negre şi Orientului Apropiat are nevoie de o Românie calmă şi decisă chiar să facă sacrificii pentru UE şi NATO.

Nu ştiu care sînt toate dedesubturile evoluţiei din PSD şi ale deciziilor lui Ponta şi în legătură cu retragerea din fruntea PSD, şi în legătură cu rămînerea ca premier – după cum nu ştiu care vor fi fost influenţele anterioare asupra acestor decizii. La fel, nu ştiu nici acum care sînt cauzele pentru care celălalt copreşedinte al fostei USD, Crin Antonescu, s-a retras, ori a fost retras, din fruntea PNL şi din cursa pentru preşedinţia ţării. Nu ştiu în ce măsură unificarea precipitată a forţelor de centru-dreapta (PNL şi PDL) şi cea niţel mai veche a celor de centru-stînga (PSD, UNPR, PC) a fost o necesitate resimţită acut şi absolut conştient de forţele politice, sau a fost, să-i zic, sugerată de “clarvăzători” dinafară, în aşa fel încît aliaţii occidentali să se poată descurca mai uşor în hăţişul politicianist românesc. În principiu, nu e rea o coagulare doctrinară mai clară, cel puţin atîta timp cît mai rămîne loc şi pentru partiduleţe care să adune şi voturi de la viziuni politice mai “exotice”, lucru pe care, de altfel, legea partidelor po-litice chiar l-a stimulat, prin simplificarea procedurilor de înfiinţare a unui partid.

Noul preşedinte al partidului, Liviu Dragnea, declara, la Con-gres, că, în viitor, partidul se va moderniza, că va face o politică mai profesionistă, eliberată de nevoia reacţiei imediate la evenimente, adică mai legată de doctrină. Vom vedea şi ce înseamnă noua generaţie de lideri şi deschiderea spre diferite categorii socio-profesionale, cu interese şi vederi de stînga. Deocamdată, se pune o întrebare: premierul Ponta s-a arătat hotărît să continue – şi a făcut-o pînă acum – programul USL (între timp destrămată) Ponta mai are, teoretic, încă un an la dispoziţie pentru a încheia acest program? Dacă ultimul con-gres înseamnă o revigorare a spiritului social-democrat, va putea Ponta să continue acest program, sau va trebui să accepte modificări spectaculoase? În principiu, s-a vorbit, la congres, despre sprijinirea, în continuare, a programului de guvernare al lui Ponta. Deci, despre un program “curat” social-democrat va putea fi vorba abia din toamna vi-itoare? Sau poate n-am înţeles eu bine jocul acesta…