Sculptorul Alexandru Păsat, câştigător al concursului organizat de Arhiepiscopie

Sculptorul clujean Alexandru Păsat, laureat al Premiului pentru Sculptură al Uniunii Artiştilor Plastici pe anul 2014, este câştigătorul concursului organizat de Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului şi Clujului, împreună cu Filiala Cluj a Academiei Române şi cu sprijinul Ordinului Arhitecţilor din România, pentru realizarea a două statui de bronz, care îi vor reprezenta pe Episcopul Nicolae Ivan (1855-1936) şi pe Mitropolitul Bartolomeu Anania (1921-2011). Cele două statui vor fi amplasate, în preajma Marii Sărbători de la 1 Decembrie, în faţa Catedralei Mitropolitane din Piaţa „Avram Iancu”.

Locul secund în competiţie i-a revenit artistului Dumitru Cosma, originar din Cotnari, stabilit la Cluj, iar locul al treilea artistului Ştefan Binţinţan din Alba-Iulia. În competiţie s-au înscris 13 sculptori din întreaga ţară. Machetele statuilor au putut fi admirate în aceste zile la Muzeul Mitropoliei, de la demisolul Catedralei Mitropolitane.

Juriul format din arhitecţi, istorici de artă şi sculptori a decis, marţi, 23 ianuarie, că proiectul artistului Alexandru Păsat s-a detaşat de cele ale competitorilor săi prin: reprezentativitatea clară şi expresivă, o simbolistică adecvată temei, o foarte subtilă armonizare cu stilul arhitectural al Catedralei, de factură bizantină, transpusă în linii moderne.

Decizia juriului a fost prezentată de preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România (OAR), arhitectul Şerban Ţigănaş, într-o conferinţă de presă care s-a desfăşurat la Muzeul Mitropoliei Cluj. Au luat parte la eveniment Înaltpreasfinţitul Andrei Andreicuţ, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Maramureşului şi Sălajului, academicianul prof. univ. dr. Marius Porumb, directorul Institutului de Arheologie şi Istoria Artei al Filialei Cluj a Academiei Române, membrii juriului şi artiştii din competiţie.

Mitropolitul Andrei Andreicuţ a rostit, cu acest prilej, „câteva cuvinte duhovniceşti şi protocolare”. „Suntem în anul care marchează un secol de la Marea Unire. În suita manifestărilor care vor avea loc în 2018, am dorit tare mult ca în faţa Catedralei să se poată aşeza două statui, ale doi vlădici reprezentativi pentru Mitropolia noastră: episcopul Nicolae Ivan care, după Marea Unire, a venit la Cluj cu un geamantan şi, datorită tenacităţii sale, a găsit un loc pentru Reşedinţa Arhiepiscopală, a ridicat Catedrala Mitropolitană (n.r.: construită în stil neobizantin, cu elemente româneşti, între anii 1923-1933, după proiectul arhitecţilor Constantin Pomponiu şi Georges Cristinel), a ridicat o biserică pe strada Horea, a deschis Şcoala Teologică, a înfiinţat ziarul nostru eparhial „Renaşterea”… Nu enumăr toate realizările lui, care grăiesc peste vremuri. În timpurile mai recente a venit ca mitropolit al reînviatei Mitropolii a lui Ştefan cel Mare, Bartolomeu Anania”, a spus Înaltpreasfinţitul Andrei Andreicuţ.

Referindu-se la Mitropolitul Bartolomeu Anania, Înaltpreasfinţitul Andrei Andreicuţ a evidenţiat calităţile alese ale acestuia: „Om legat de spiritualitatea românească prin toate fibrele fiinţei sale, a avut o cultură deosebită şi preocupări în domeniul literar, ca dramaturg şi memorialist”, a sintetizat Înaltpreasfinţitul Andrei trăsăturile marelui cleric Bartolomeu Anania.

Preşedintele juriului, acad. Marius Porumb, a subliniat, în discursul său, că Anul Centenar trebuie să fie sărbătorit cu „demnitate şi cu mândrie”. Distinsul om de cultură clujean a arătat că în 2018 sunt sărbătoriţi, de asemenea, 530 de ani de la construcţia Mitropoliei din Feleac, în anul 1488.

„Orice biserică ortodoxă, care este scaun episcopal, este şi catedrală. Transilvania este una din ţările româneşti cele mai româneşti. Are priorităţi româneşti pe care nu le au celelalte două surori, Moldova sau Ţara Românească. În Transilvania este capitala Daciei Libere şi capitala Daciei Romane. În Transilvania sunt cele mai vechi biserici ortodoxe din România – Densuş, Strei, Strei Sângeorgiu, Râu de Mori, Ostrov, Peşteana, Ribiţa, Leşnic, Gurasada etc. Transilvania este leagănul în care s-a născut limba literară română – manuscrisele din Maramureş sau primele tipărituri româneşti. Transilvania are o istorie românească vie, ce nu poate fi tăgăduită de nimeni. Este o ţară cu adevărat românească. Ca să nu mai vorbim de faptul că populaţia românească a fost majoritară în Transilvania. În acelaşi timp, Mitropolia de la Feleac este prima Mitropolie din Transilvania, făcută cu ajutorul moral şi material al lui Ştefan cel Mare. Ştim, la ora actuală, prin cercetările pe care le-am făcut, că Mitropolia nu este o legendă, este un lucru adevărat. Mai multe documente şi inscripţii din epocă pomenesc această Mitropolie. Nu sunt legende de secolul al XIX-lea, sunt documente de epocă veche. La Feleac au fost patru sau cinci arhiepiscopi şi mitropoliţi. Există documente în arhivele Statului care pomenesc de monumentul creştin din Feleac, de stil gotic, din secolul al XV-lea, cu o arhitectură superbă, cu ferestre gotice cum are Biserica Reformată din Cluj, pentru că pietrarii clujeni au lucrat şi acolo. Pe soclul bisericii este pomenit numele unui popă din Haţeg care vine la Mitropolie, adică erau legături cu sudul Transilvaniei. O icoană a familiei mitropolitului din Feleac, din secolul al XV-lea, aflată acum în Muzeul Mitropoliei Cluj, provine din Moldova. Rezultă că erau legături spre Moldova. Nicolae Iorga credea că la Feleac au fost episcopi rătăcitori, un fel de turişti. În niciun caz! Din documente ştim că a fost instituţie cu casă episcopală, casă parohială separat, şi o mănăstire care făcea mai multe treburi gospodăreşti pentru Mitropolie. Ce facem noi, acum, cu aceşti doi ierarhi, primul – ctitorul Catedralei, Nicolae Ivan, iar celălalt – primul mitropolit din epoca modernă, Bartolomeu Anania, este o celebrare. Ierarhii Bisericii au fost conducătorii neamului românesc din Transilvania. Referitor la aceste două monumente, pe care noi, juriul, le-am examinat azi şi am ales câştigătorul: nu întâmplător am ales astfel. Am ţinut cont de nişte lucruri care ne explică obârşia, neamul, ne definesc ca popor. Biserica Ortodoxă îşi are tradiţiile în Biserica Bizantină şi Post-Bizantină. Am ales o lucrare care este în spiritul credinţei noastre strămoşeşti, este în spirit românesc. Este un fel de sinteză artistică şi culturală. Nu întotdeauna un monument nu este o fotografie, ci un simbol”, a explicat academicianul Marius Porumb.

Preşedintele OAR, arhitectul Şerban Ţigănaş, a mărturisit că trăieşte ”un moment de mare emoţie, ca niciodată”.

„Nu este uşor să organizezi un concurs. A face un concurs nu rezolvă toate problemele. Esenţială este contribuţia artiştilor. Am avut mari aşteptări, dar nu privitor la numărul de lucrări. Poate că 13 lucrări sunt multe, poate sunt puţine. Important este ca între ele să fie una care să merite să fie realizată. Acest context al Pieţei «Avram Iancu», al Catedralei Mitropolitane, al spaţiului public din Cluj-Napoca este deosebit de complex, în evoluţie, în schimbare. S-a întâmplat un lucru pe care îl apreciez foarte mult: decizia de a lucra împreună: preoţi, artişti, profesori, critici şi arhitecţi. Este un lucru care nu se întâmplă destul de des, atunci când se realizează monumente publice. Tema a cerut artiştilor care au depus proiecte, să facă două lucruri la fel de importante: să reprezinte prin tehnicile, prin metodele specifice artei contemporane, ale sculpturii, personalităţile celor doi ierarhi şi, în al doilea rând, să ilustreze, dacă vreţi să negocieze corect, just, amplasarea acestor monumente în acest spaţiu public, astfel încât relaţiile complexe dintre tot ceea ce există sau va mai exista apoi în evoluţia acestei pieţe să fie de calitate, în contextul în care, în mod evident, Piaţa „Avram Iancu” nu este spaţiul urban din Cluj cel mai reuşit, nici pe departe. Este un spaţiu controversat, neterminat, marcat de lucrări arhitecturale excepţionale cum sunt Catedrala, Teatrul Naţional, alte palate care ne înconjoară. Dar spaţiul efectiv este tributar vehiculelor, este un spaţiu de circulaţie, cu maşini, semafoare. De unde şi dificultatea de a transforma acest spaţiu. Şi atunci, cea de-a doua opţiune, la fel de importantă, a fost aceea de a găsi scara umană, de a aduce aceste personalităţi să intermedieze relaţiile fizice”, a explicat preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România.

Carmen FĂRCAŞIU