SCRIPTA MANENT

Mai zilele trecute eram părtaş la un eveniment editorial. O lansare de carte a domnului Dr. Florea MARIN, binecunoscutul şi apreciatul istoric al medicinei clujene, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale. Îşi lansase două cărţi: “Creaţionismul Creştin şi evoluţionism Darwinist” (ediţia a 2-a), “ Şcoala Medicală Clujeană, întemeietori şi continuatori” (ediţia a 2-a). În timp ce prezentatorul cărţilor, Prof. dr. Dumitru Cârstina, îşi făcea expozeul, eu îl priveam pe dl Dr. Florea Marin, autorul cărţilor şi îl admiram pentru spiritul viu şi neastîmpărat de care încă dispune, la cei 90 de ani pe care i-a împlinit de curînd.

Datorită acestor însuşiri, chiar şi la această vîrstă se mai apleacă cu acribie asupra unor documente privind Clujul Medical. Documente care, fără acel neastîmpăr al cercetătorului, ar fi rămas sau ar rămîne zăcînd în întunericul unor dosare sau în ascunzişul unor amintiri nemărturisite decît în cercuri restrînse. Cîte fapte minunate din istoria unor celebrităţi clujene ar fi rămas necunoscute fără fluidul magic din pana de scris a acestui mare istoric al medicinei clujene.

Am plecat de la acel eveniment meditînd asupra vredniciei Prof. dr. Florea Marin, căruia Dumnezeu i-a hărăzit să cunoască pe mulţi dintre marii fondatori ai Universităţii româneşti din Transilvania, ale căror pilde, idealuri şi fapte au luminat atîtea generaţii. Dar Dumnezeu i-a mai dat o virtute – aceea de a-şi preţui înaintaşii, ba chiar şi colegii şi de a şti să aşeze în pagină viaţa şi opera oamenilor mari care au creat evenimente istorice. A ştiut să le creioneze viaţa sub multiplele ei aspecte, de la sobrietatea didactică şi ştiinţifică pînă la voioşia anecdotică şi de la frămîntările vieţii personale, pînă la contopirea cu marile deziderate sau imperative naţionale.

Prin comparaţie, pe acelaşi drum, meditam şi asupra diferenţei marcante dintre oamenii de pe stradă, care aparent sînt egali. Totuşi unii, cei mai mulţi dintre ei, trec indiferenţi pe lîngă evenimente, pierduţi în banalul cotidian, iar alţii, în acelaşi peisaj stradal, clocotesc de energie, observă, notează în gîndul lor şi marchează istoria cu amprentele fiinţei proprii. Dintre aceştia sînt unii care strălucesc prin operele (realizările) lor proprii, alţii prin spiritul de generozitate cu care proiectează lumina asupra operelor altora, asupra acelora care s-au dedicat ştiinţei, culturii, civilizaţiei, adică asupra a tot ceea ce are mai valoros o naţiune.

Punerea în lumină a operelor altora nu o poate face oricine. O fac numai cei cărora Dumnezeu le-a hărăzit prinosul generozităţii şi înţelepciunii, în baza cărora ei nu sînt dominaţi de teama că făcînd acest lucru vor rămîne în umbra celor pe care îi luminează. Domnul dr. Florea Marin este cunoscut ca făcînd parte din categoria celor care prin hobby-ul domniei sale de istoric aruncă lumina asupra altora, deşi cei avizaţi îi cunosc şi performanţele în profesia de bază în care a excelat ca medic expert în evaluarea capacităţii de muncă, una din cele mai complexe specialităţi ale medicinei. Atmosfera ce se degajă din scrierile D-sale ne poate scoate din apăsătorul sentiment de inferioritate în care opresorii noştri de altădată şi chiar şi cei de azi s-au străduit şi o fac în continuare, cu intenţia de a ne menţine acest sentiment, sădindu-ne ideea că este bun numai ce provine de la alţii, din altă parte, şi nu de la noi. O meteahnă care pe mulţi români i-a însoţit de-a lungul istoriei. Îmi aduc aminte de o remarcă a marelui Prof. Dr. Iacob Iacobovici, fondatorul după 1919 al Învăţămîntului de Chirurgie Transilvană, fost Rector al Universităţii Daciei Superioare, care cu amărăciune constata că “avem un tezaur chirurgical naţional care se pierde zilnic şi că multe din creaţiile spiritului românesc, după ce şi-au pierdut originea, ne revin sub nume străine, drept descoperiri mari şi recente”.

Pe de altă parte, marele Prof. Iacobovici, cunoscut şi apreciat în toată lumea pentru lucrările sale ştiinţifice, semnala faptul că în literatura română de specialitate se citează şi unde trebuie şi unde nu trebuie numele străine şi se uită de marile nume româneşti. Am gustat şi eu din acestă amărăciune, văzînd că se perpetuează şi în zilele noastre în lucrările de diplomă ale absolvenţilor, în tezele de doctorat sau în lucrările ştiinţifice, din care lipsesc sau sînt prea puţine referinţe româneşti. Şi asta nu pentru că nu ar exista şi la noi valori de referinţă. De aceea am apreciat cu toată sinceritatea pretenţia doamnei Prof. dr. Doina Cosma, succesoarea la conducerea Clinicii şi Catedrei a domnului Prof. dr. Cornel Oprişiu, ca toate aceste lucrări să aibă şi referinţele româneşti care se adresează temelor respective. Gestul domniei sale a fost un apel la neuitare a valorilor româneşti din care se adapă atîţia străini.

Considerăm că toate aserţiunile de mai sus vin să sprijine ideea că întreaga operă de pînă acum a d-lui Prof. dr. Florea Marin a contribuit substanţial la valorizarea spiritelor româneşti cu care Dumnezeu a fericit acest Ardeal şi care, prin operele lor, au făcut ca oraşul Cluj cu vechiul nume dacic Napuca, această citadelă a ştiinţei şi culturii, să primeacă o aureolă medicală şi farmaceutică. Nu îmi pot însă ascunde convingerea că şi celelalte instituţii de ştiinţă şi învăţămînt din acest binecuvîntat oraş au la fel de mari valori pe care dacă le-ar expune într-o formă sistematizată, scrisă, la fel cum a făcut-o Prof. dr. Florea Marin cu Medicina, ar crea Clujului binemeritatul nume de Heidelberg al României. O imagine care ar merita să fie cunoscută lumii. O imagine la care Prof. dr. Florea Marin şi-a propus să mai lucreze adăugînd noi date volumului de peste 900 de pagini pe care l-a editat în 2004 la Casa Cărţii de Ştiinţă.

Îi dorim la cei 90 de ani pe care i-a împlinit să-şi păstreze aceeaşi vigoare, acelaşi neastîmpăr spiritual şi aceeaşi limpezime a minţii în climatul familial care i-a creat condiţiile unei prolificităţi editoriale de admirat. Ceea ce domnia sa a consemnat în paginile atîtor volume constituie un dar oferit posterităţii şi va rămîne în veci scris pentru ea. Scripta manent.

Prof. dr. Alexandru ROTARU