Scatoalca lui Will Smith

Will Smith s-a făcut de mândră minune, cum ar spune românul, la decernarea Premiilor Oscar. Actorul a văzut roșu în fața ochilor atunci când prezentatorul galei a glumit pe seama bolii soției lui, și, ca un tăuraș de prăsilă, a zbughit-o pe scenă, unde i-a tras o scatoal­că zdravănă acestuia.

Înfoiat ca un cocoș, actorul s-a întors biruitor pe scaunul său din sală. În timp ce năucitul Chris Rock încerca să-și revină din uluială reușind chiar să facă o glumă pe seama umilinței la care a fost supus, agresorul Smith lovea neîncetat în el, de astă dată cu vorbe grele. „Ţine numele soţiei mele departe de gura ta spurcată!”, așa urla isterizat oscarizatul actor în auzul întregii planete, până când cei de la ABC au întrerupt sunetul întregii transmisiuni.

Așa cum era de așteptat, scena scatoal­cei aplicate în mijlocul celui mai important eveniment anual organizat de Academia Americană de Film s-a viralizat pe rețelele de socializare și a ajuns subiect de discuție în fiecare colț al planetei.

Reacțiile au apărut de peste tot, iar majoritatea au fost negative la adresa agresorului. Actorul și regizorul american Judd Apatow crede chiar că Smith și-ar fi putut ucide victima în delirul său după ce a dat frâu liber furiei și violenței, pierzându-și pur și simplu capul. Jim Carrey s-a declarat și el dezgustat de felul în care actorul a fost apoi ovaționat pentru premiul primit, și așa mai departe.

La rândul lor, organizatorii Premiilor Oscar au explicat că ei condamnă violența de orice fel și că situația generată de Smith nu este văzută, astfel, cu ochi buni. Mai mult, s-a anunțat și începerea unei anchete în concordanță cu legile statului California, fapt ce ne-ar putea duce cu gândul, la o adică, și la chestiuni de ordin penal. Nu este exclusă nici suspendarea din Academie a bătăușului, a cărui rațiune și stăpânire de sine au luat-o complet razna preț de câteva minute, după cum nu este imposibilă nici retragerea premiului Oscar câştigat de acesta pentru rolul din filmul „King Richard”.

Sigur, Will Smith și-a cerut scuze a doua zi pentru nesăbuința de cu o seară înainte, dar agresiunea primitivă rămâne: „Am întrecut măsura şi am greşit. Sunt jenat şi acţiunile mele nu sunt un etalon al bărbatului care doresc să fiu”. Dar… putea el reacționa altfel? Poate cu o altă glumă? Poate ignorându-l pe Chris Rock, un comediant nu întotdeauna cu țiglele pe casă, aidoma celor din tagma sa? Ce scurtcircuit s-a produs totuși în mintea lui Will Smith ca să-l ducă  la o asemenea ieșire într-un asemenea moment? Sigur, a sărit în apărarea soției sale, dar în cele din urmă a fost o glumă, iar onorabila doamnă n-a fost făcută nici curvă, nici neam prost. Adică, sari în sus, dar proporțional cu aluziile făcute. Ce-ar fi trebuit să spună Rock, totuși, ca să considerăm că pumnul primit ar fi fost justificat?

Trecând nu foarte ușor, totuși, peste criticile aduse de Academia Americană de Film, cea care a dus neîndoielnic la rang de religie violența extremă în producțiile pe care le girează și premiază, incidentul generează necesitatea unei analize mai atente. N-a fost, desigur, o scenă dintr-un film, deși există voci care spun că totul a fost regizat, și nimic nu justifică gestul golănesc făcut.

Ca om cu mintea la cap și conectat la realitățile zilei de astăzi, te întrebi ce s-ar fi întâmplat dacă pe scenă urca furios un bărbat alb, Al Pacino de exemplu, și acesta l-ar fi lovit cu pumnul în gură pe comicul de culoare? Nu ar fi urcat la cer strigătele de discriminare rasială, și am fi avut iar magazine devastate și mașini incendiate pe tot cuprinsul Americii? Dacă Chris Rock i-ar fi răspuns pe măsură lui Will, cu un picior în boașa stângă? Dacă așa ceva se întâmpla în România? Cu ce rămân copiii după ce văd astfel de scene? Oare nu cu sentimentul că așa trebuie făcut, că așa ceva e normal?

Nu e în regulă, vă spun, și ce s-a întâmplat nu mai face parte nici măcar din mult invocata și invidiată democrație americană, ci este deja un stil de viață. Din păcate. Un stil de viață dat de faimă, de droguri, de bani și de putere.

E limpede că violența și-a făcut deja loc în ADN-ul bărbaților, iar asta generează, cu riscul de a exagera la rândul meu, și războaiele apărute din te miri ce, așa cum e și cel dus de ruși împotriva vecinului nostru de la nord. Și nu pot încheia fără să mă întreb totuși, și e ceva obsedant în ultima vreme: unde au dispărut gentlemanii de odinioară?