Scapă și…Gilda! Se impune ridicarea unui teatru în aer liber!

Și în 2023, ca și în 2021, eroina principală, Gilda (Rigoletto de Verdi) de data aceasta, scapă grație ploii. Sincer să fiu, după cum s-au derulat primele trei seri, aveam toate motivele să fim mulțumiți, reținând spectacole de ținută, invitați, public, repertoriu ales. Aduc în discuție și seara zilei de sâmbătă, 24 iunie, când ploaia și-a făcut simțită prezența în timpul celor două spectacole ale Operei Maghiare Cluj, Cavalleria Rusticana, respectiv Paiație, urmărite de un public și cunoscător, și fidel.

Am mai scris, mă văd silit să reiau și să repun în discuție necesitatea construirii unui Teatru de vară, cu acoperiș retractabil, construit de așa manieră încât să poată găzdui și spectacole în perioada noiembrie-martie. La tehnologiile existente în prezent și la numărul specialiștilor în domeniu (arhitecți, ingineri constructori…) pe care-i avem, mi-este greu să cred că un teatru de vară nu se poate construi. Cât privește locația, cred că s-ar găsi una care să întrunească toate cerințele, Cetățuia ar fi un exemplu doar.

Revin la Opera Aperta 2023, cu spectacole bune, care au mulțumit asistența, numeroasă de fiecare dată. Despre Innamorato di te (joi 22 iunie) am scris, nu mai insist.
Ziua a doua, vineri 23, ne-am întâlnit în sala Operei Naționale clujene, cu celebra Familie Addams, musical semnat de Andrew Lippa (muzica și versuri), respectiv Marshall Brickman și Rick Elice (libretul), cu premiera pe Broadway, în 2010. Este spectacolul Teatrului Metropolis din București, regia, coregrafia și costumele de Răzvan Mazilu, decoruri Sabina Spătariu, video Cristian Niculescu, light design Costi Baciu, în distribuție Lucian IOnescu, Oana Predescu, Ana Udroiu, Mihai Cheregi, Mihai Mitrea, Oana Pușcatu, Mircea Băluță, Maria Alexievici, Doru Bem și Dan Pughineanu; în timp ce Strămoșii au fost Andreea Hristu, Iulia Samson, Cristina Danu, Alex Popa, Dan Clucinschi, Ovidiu Usvat.

Să fiu cinstit, ne-am despărțit cu greu de ei. Pe cât sunt de excentrici, extravaganți, macabri, bizari, înfricoșători, sadici, pe atât sunt de dinamici. De ani de zile rămâne Familia care știe să se distreze, dar știe și cum să distreze audiența. Cântă (piese memoriabile sunt When You re an Addams, One Normal Night, Morticia, What if, Wainting, Just Around the Corner, Happy/Sad, Live Before We Die, Tango de Amor, Move Toward the Darkness…) și dansează cu o ușurință și de apreciat, și de invidiat. Este reușita unei talentate echipe de actori, asta este clar. Aducerea spectacolului la Cluj-Napoca este și rămâne un câștig major, unul care ar trebui repetat.

Tot în seara lui 23 iunie, reîntâlnirea cu Dima Belinski&DS Project Orchestra a completat fericit seara.

Sâmbătă 24 iunie, am fost spectatorii cunoscutelor Cavalleria Rusticana (distribuție cu Barabas Zsuzsa, Pataki Adorjan, Balla Sandor, Kormos Viktoria, Manyoki Maria; costume Szabo Emese; video Torok Adam; concert maestru Barabas Sandor, Ferenczi Endre) și Paiațe (în distribuție Balla Sandor, Boldizsar Laszlo, Kele Brigitta, Csaba Sandor, Bardon Tony; costume Ledenjak Andrea, maestru cor Kulcsar Szabolcs, scenografia Venczel Attila), la ambele regia Szabo Emese, dirijor Janko Zsolt. Ambele producții ale Operei Maghiare Cluj, ambele de înalt nivel vocal-interpretativ, reprezentații care au ținut spectatorii interesați de actul artistic și au fost mulți. Câștigurile reprezentărilor au stat în decorurile minimale și prezența Orchestrei pe scenă.

În fine, duminică ne-am bucurat de masterclass-ul susținut de Maestrul David Crescenzi, Note e parole, tema aleasă fiind…Rigoletto. Maestrul Crescenzi este, trebuie să admit și să recunosc, fermecător. Trece de la un pasaj la altul cu o lejeritate care impune, pe care o regăsești și în actul dirijatului în fosa orchestrei. Limbajul de sorginte italiano-română îi servește de minune, ideile se fac ușor înțelese, exprimarea lămurește și place, are și stăpânește exercițiul numit captatio benevolentiae.

Ar trebui ca Maestrul Crescenzi să pună pe picioare, începând cu stagiunea următoare, întâlniri săptămânale sau lunare, în Sala Mare a Operei Naționale clujene, în ideea unor întâlniri sub umbrela generosului Vă place Opera?

Păcat de titlul final al festivalului, Rigoletto, care nu a mai putut fi dus până la capăt (urcarea Orchestrei pe scenă ar fi fost, poate, un câștig; renunțarea la decoruri de epocă ar fi fost, poate, un alt câștig). Poate, poate anul viitor, poate în seri în care nu vor mai fi deloc ploi, poate când vom avea un teatru de vară la nivelul cerințelor unei Cetăți de secol 21.

Demostene SOFRON