Scapă cine poate

Ilie CĂLIAN

Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face”. Este un sănătos proverb românesc, pe care partidele politice nu l-au luat în serios în aceşti peste douăzeci de ani post-decembrişti. Fiecare din ele a încercat, mai mult sau mai puţin, să dea legi, ordonanţe de urgenţă, asumări ale răspunderii guvernamentale pentru a-şi face un loc mai călduţ, a înşfăca o porţie mai mare din “binele naţiunii”şi a-şi lovi adversarii politici. Iar odată ajunse în opoziţie, au constatat că devin victimele şicanelor pe care le pregătiseră pentru adversari. Dar nici unul dintre partidele româneşti n-a suferit mai mult din cauza prostiei de-a ignora acest proverb, de a se considera mai “deştept”, mai “jmecher” decît ceilalţi, decît PDL şi şeful său, Traian Băsescu.

Una dintre aceste tehnici “jmechere” de a face politică este destructurarea altor partide prin atragerea celor mai importanţi şefi ai acestora. Vă amintiţi: instalat la cîrma PD (la puţină vreme după ce-i spusese lui Petre Roman că e cel mai bun şef de partid – “Petre, eşti cel mai bun”), Băsescu îşi abandonează “familia politică” social-democrată printr-o întoarcere stînga-mprejur, spre dreapta “popularilor”, pentru a arăta că este firească participarea sa la guvernare alături de PNL. Apoi, deîndată, Băsescu declanşează războiul împotriva aliatului, provocînd disidenţa condusă de Valeriu Stoica şi Teodor Stolojan, transformată în fantomaticul PLD, pe care, apoi, îl “absoarbe” în PD, devenit PDL.

Şi noul PDL continuă să “absoarbă” primari, consilieri, parlamentari din alte partide, umflîndu-se ca broasca din fabulă. Apoi, urmează degringolada. Începutul a fost mai puţin şocant: anumiţi consilieri ai lui Băsescu îl părăsesc cu variate explicaţii, dar avîntul lui Băsescu pare imparabil. Urmează dezumflarea. PDL este părăsit de falsul partid UNPR – pe care tot Băsescu îl crease -, dar şi de deputaţii minorităţilor din Camera Deputaţilor (cu excepţia UDMR). Apoi, unul după altul, numeroşi parlamentari chiar ai PDL părăsesc vaporul avariat al lui Băsescu, contribuind la căderea primului ministru Boc şi a primului ministru Ungureanu, spionul şef al ţării, plantat acolo de Băsescu cu scopuri oculte. Odată instalat Guvernul USL, “hemoragia de cadre” din PDL continuă. Au loc plecări spectaculoase: prim-vicepreşedintele Sorin Frunzăverde, care se detaşase de Băsescu mai demult, trece la PNL, unde este primit cu mare fast. Acum, iată alt “trădător” al PDL, prim-vicepreşedintele Mihai Stănişoară trece tot la PNL. Între timp PNL îl “primise” pe Gigi Becali (de care apoi s-a despărţit), iar apoi pe primarul Sibiului, Klaus Iohannis, propus în 2009 ca prim-ministru din partea USL.

Întrebarea pe care şi-o pun mulţi este explicabilă. Anume: aducîndu-şi în propriul partid – şi încă în funcţii de vicepreşedinţi – foşti adversari înverşunaţi, precum Frunzaverde şi Stănişoară, USL – dar în primul rînd PNL – procedează bine? Altfel spus: se poate şterge cu buretele tot ce au făcut şi au spus aceşti oameni? Sau: sînt ei sincer ataşaţi noului partid în care au intrat?

În ce mă priveşte, nu pot să cred nicio clipă în sinceritatea doctrinară a traseiştilor de orice fel – şi prin aceasta, nici în onestitatea lor politică. Pe de altă parte, înţeleg şi ambiţia tactică a lui Crin Antonescu – aceea de a-i plăti lui Băsescu cu aceeaşi monedă: aşa cum el a destructurat PNL, cu grupul PLD, aşa acum e destructurat PDL, prin atragerea unor lideri ai acestuia, pe care Băsescu se baza (cei doi au fost miniştri ai Apărării, Stănişoară fiind şi consilier al preşedintelui Băsescu pe probleme de apărare naţională). Atît şi nimic mai mult!

Cît despre Băsescu, evident, toate aceste “trădări” ale PDL îl macină, dar probabil, nu este capabil să priceapă ce înseamnă. L-am văzut, ieri, la Academia Română, unde fusese invitat la dezbaterile grupului de specialişti pe tema revizuirii Constituţiei. El n-a venit ca să participe, ci ca să le spună onorabililor academicieni ce au de făcut – adică ceea ce vrea el, ca singur deţinător al adevărului -, iar apoi, cu specifica sa neamprostie, le-a întors spatele. Desigur, Băsescu nu este capabil să înţeleagă ce se întîmplă. Însă majoritatea liderilor mari şi mici din PDL pricep ceva: că, dacă se mai bazează pe el, vor dispărea ca forţă politică. Aşa că nu le rămîne decît să procedeze conform altui precept: scapă cine poate!