Sate mutilate de ofensiva caselor „tip vilă” (I)

Cotidianul „Făclia” a deschis, în ediția din 5 octombrie 2021, sub titlul „Clădiri emblematice ale țării, în reconfigurări urbane distructive”, suita unor articole care evidențiază pericolele la care sunt expuse clădiri de referință din patrimoniul arhitectural al țării. Subliniam atunci că administrațiile locale subscriu derulării unor aventuri urbanistice cu grave consecințe și anunțam că vom aduce în discuție și un fenomen revoltător: dispariția arhitecturii locale în mediul rural, a aspectului rustic autentic, care a fost dintotdeauna un reper identitar. Apar peste tot în mediul rural „modele” distorsionante, de „import”, sub o falsă impresie a urbanizării. Componentele arhitecturale tradiționale, transmise din generație în generație, nu mai sunt incluse în structură. Haosul din construcții este mutilant. Prostul gust, disproporționarea, aleatoriul sufocă satul românesc. Comanditari sau „dezvoltatori imobiliari” ai unor proiecte care schilodesc tradiția, stilul rustic autohton, sunt personaje cu imense carențe culturale. Este inexplicabil că Primăriile din comune admit astfel de inserții complet rupte de tradiție.

IMPORTANT: Ordinul Arhitecților a alcătuit, cu profesionalism, ghiduri pentru fiecare dintre cele 46 de zone etnografice ale României, care indică modul în care trebuie să fie restaurate clădirile ridicate în vremuri de demult, dar și cum trebuie construite cele noi. Fiind puncte de pornire pentru planurile de extindere a asezării rurale, ghidurile au fost trimise Primăriilor, instituții cărora le revine misiunea de a conforma construcțiile care se ridică în perimetrul pe care îl gospodăresc. Inexplicabil, Primăriile se eschivează și nu asumă această obligație.

Vorbim, fără dubii, de rele practici în construcții. Case „tip vilă”, masive, cu etaj – proiectate de diverși ingineri, topografi, diletanți cu tupeu, uneori chiar de arhitecți -, în structura cărora totul este în discordanță cu normele tradiționale -, au invadat satele țării. Dispar bătrânele noastre vetre de locuire, dispare casa cu cerdac, cu grinzi, cu încăperile pline de farmec. Planul, mărimea şi aspectul casei românești au fost dintotdeauna influenţate de condiţiile fizico-geografice ale mediului natural, de particularităţile şi specificul sistemului gospodăresc, condiţionate istoric şi social. Casa veche strămoșească nu mai e azi pe gustul sătenilor contemporani, care lucrează ca sezonieri în străinătate și vor să-și etaleze starea financiară îndestulătoare printr-un spațiu de locuit supradimensionat.

***
Feleacu este cel mai vechi sat românesc din județul Cluj. În 2017, așezarea a sărbătorit 650 de ani de atestare documentară. Feleacu a fost și scaun al Mitropoliei Severinului și a Ardealului, între anii 1480 și 1530. Biserica ortodoxă din Feleacu, monument istoric, a fost ctitorită de voievodul Moldovei Ștefan cel Mare în secolul al XV-lea. Firesc ar fi ca un astfel de loc binecuvântat să conserve structurile arhitecturale tradiționale. Din păcate nu e deloc așa: construcții diforme cu etaj umbresc vechile locuințe ale așezării. Satul ar fi trebuit să fie o ilustrare emblematică a tot ceea ce este autentic românesc. Dar NU este!

În Făget, apar precum ciupercile după ploaie, case „în stil urban”, pe lângă vechi căsuțe tărănești.

E respectată disciplina în construcții? Avem primari de comune? Avem prefect de județ? Avem Consiliu Județean? NU SE VEDE! Și unde sunt arhitecții care își respectă profesiunea și prețuiesc moștenirea arhitecturală națională?

Satul Dezmir etalează o sumă de rele practici în construcții. Aspectul așezării este mai mult decât neprietenos. Dezmir e azi un amalgam nefericit de edificii bizare, fiecare constructor neavenit a făcut un imobil după bunul plac, fără minime cunoștințe arhitecturale. Surprind neplăcut o locuință pătrățoasă, o casă „în stil mediteranean” (?), dar mai ales un întreg cartier cu imobile denumite „cuplate” care transpune un plan medieval de habitare, adică o înghesuire pentru conviețuire uniformă, pentru condiții de viață absolut identice. Sunt asimetrii ridicole ale fațadelor și rateuri în raporturile plin-gol ale construcțiilor. Sunt numai și numai paradoxuri, nimic profesional, nimic de rigoare arhitecturală:

Iată, pe de altă parte, cum a fost restaurată, la Dâmbovicioara (Argeș), o casă bătrânească, după principiile stabilite de Ordinul Arhitecților, de către un specialist care își respectă profesiunea: arh. Sorin Istudor:

Carmen Fărcașiu

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut