Sărbători ceţoase pentru unii politicieni

Ilie Călian

Ceea ce s-a întîmplat, recent, în PSD era de aşteptat. PSD a rămas singurul partid puternic nu doar pentru că are o “bază de mase” mare, ci şi pentru că are o rezervă suficientă de (posibili) lideri, care să nu cedeze în momente grele. În celelalte partide s-au făcut cedări şi trădări la nivelul liderilor principali, uneori “mîncătoriile” dintre ei conducînd la distrugerea partidelor respective. Cine are vîrsta necesară pentru a fi putut urmări cu luciditate tot ce s-a întîmplat în spaţiul partidelor politice îşi aminteşte evoluţia acestora.

Aşadar, Valeriu Zgonea a socotit că sosise momentul să preia conducerea partidului, fiind totodată şi preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedinte executiv al PSD. Atacul său a fost, de altfel, perfect corelat cu al adversarilor PSD, în special al celor din “noul” PNL. Dar n-a lipsit nici atacul neconstituţional al lui Iohannis, care i-a cerut lui Emil Dragnea să-şi părăsească funcţia din fruntea PSD. Or, preşedintele României nu are absolut niciun drept să se amestece în treburile interne ale partidelor politice, să le indice pe cine să aleagă şi pe cine să dea jos. Zgonea s-a repezit imediat să-i ceară lui Dragnea să-şi dea demisia, întrucît este condamnat, cu suspendare. Or, este evident că această condamnare este cusută cu aţă albă -–politică! – şi că, de fapt, de mobilizarea electoratului (la nivel naţional, nu al vreunei circumscripţii electorale) este responsabilă, pînă la urmă, întreaga conducere de atunci a USL: mobilizarea electoratului este o obligaţie fundamentală a tuturor conducerilor partidelor politice. Iar “dosarul” de la Justiţie nu demonstrează că Dragnea însuşi ar fi falsificat rezultatul alegerilor.

Acum, odată cu excluderea lui Zgonea din PSD, a apărut o altă problemă: alegerea unui nou preşedinte al Camerei Deputaţilor, post care îi va reveni PSD, care are, oricum, suficiente voturi. (Că Dragnea a anunţat că, poate, şi el, după sărbătorile pascale, şi-ar da demisia din funcţia de deputat – nu ştiu ce să cred.) Se vorbeşte – plecînd chiar de la afirmaţii ale lui Liviu Dragnea – că ar fi posibil ca în locul lui Zgonea să vină Victor Ponta. S-ar putea să fie vorba doar de o mişcare tactică: pînă după Paşti mai scade adrenalina, cum zicea Dragnea, şi s-ar putea observa “la rece” poziţionarea altor lideri care ar putea ocupa acest post.

Deocamdată, însă, mai avem alte subiecte la care să ne gîndim. Trec repede peste conflictul dintre Laura Codruţa Kövesi, şefa DNA, şi M.R.Ungureanu, şeful SIE. Şefa DNA se consideră buricul ţării, dacă nu al Pămîntului, şi-l urechează pe şeful serviciului de spionaj că nu-i trimite dosare pentru DNA. La rîndul lui, M.R.Ungureanu îi atrage atenţia d-nei Kövesi că a greşit adresa, că el spionează cu cetăţeni străini şi nu-i poate chema pe aceştia la judecată în România: un spion nu poate recunoşte că e spion. Cum îi va fi potolit Iohannis pe cei doi – nu ştiu. Vom vedea dacă şefa DNA este mai importantă decît preşedintele ţării.

Mai grave sînt lucrurile în genialul guvern tehnocrat. Să ne amintim: Iohannis a recunoscut că a preferat să impună un guvern tehnocrat (trecînd peste realitatea majorităţii parlamentare), lăsînd, astfel, partidelor timp pentru a se mai înforţoşa. Acum, după ce Guvernul Cioloş s-a dovedit categoric depăşit de misiunea sa şi a renunţat deja la trei miniştri, Iohannis se dezice de Guvernul tehnocrat şi afirmă că nu este “Guvernul meu”, ba chiar discută cu Dacian Cioloş despre nemulţumirile sale în legătură cu unii miniştri. Iar Cioloş, la rîndul său, promite că, după Paşti, va face o analiză serioasă a activităţii miniştrilor, urmată, poate, fie de o remaniere, fie de demiteri şi demisii. Bine c-o face: scuteşte Parlamentul de moţiuni simple şi de o moţiune de cenzură, de felurite discuţii inutile, în timpul cărora s-ar putea vota legi cu adevărat necesare.

Aşadar, dacă majoritatea românilor abia aşteaptă sărbătorile pascale, pentru a se bucura de toate cele, pentru o bună parte a politicienilor români mielul, vinul şi cozonacul vor fi greu de înghiţit, cu gîndul la ce-ar putea urma în prima săptămînă a lui mai…