Samy Briss – Celebrul artist parizian de origine română expune la Muzeul de Artă din Cluj

Expoziția retrospectivă a artistului Samy Briss este oficial deschisă la Muzeul de Artă din Cluj. Vernisajul a avut loc joi seara, iar Samy Briss a onorat publicul cu prezența sa. De ce este atât de importantă această expoziție? Ea adună peste 100 de lucrări de pictură, sculptură și desen, acoperind peste 50 de ani din creația lui Briss, fiind cea mai amplă expoziție retrospectivă organizată în lume, până în momentul actual. În plus, această expoziție reprezintă și momentul onorific de care Samy Briss ar fi trebuit să aibă parte mai repede în țara noastră și în țara sa natală, căci el s-a născut la Iași, în 1930, dar a emigrat în Israel, din cauza opresiunii hegemonice a realismului socialist, care a alungat atât de multe minți luminate din țară, iar apoi la Paris, unde a primit aprecierea pe care o merita în plan artistic și unde a devenit recunoscut pe plan internațional.

Atmosfera serii de joi a fost una cu totul aparte. Căldura și candoarea resimțită nu au venit doar din partea tablourilor – care  au fost îndelung puse sub semnul tandreții, al delicateței, al inocenței asumate, dar o inocență înțeleaptă, care ascunde mistere cu greutate, mascate ludic în psihologia politeții tristeții, după cum o numea intelectualul și prietenul artistului, Georges Banu – dar și din partea organizatorilor și invitaților: doamna Adina Rențea, coordonatorul și curatorul expoziției, Lucian Năstasă-Kovacs, directorul Muzeului de Artă Cluj-Napoca, prof. univ. dr. Florin Ștefan, prorectorul Universității de Artă și Design.  Acest vernisaj a fost o adevărată sărbătoare. Cu sinceritate, pot mărturisi, fără a exagera sau a suna patetic, că disponibilitatea, umanitatea și modestia artistului internațional Samy Briss au fost o gură de aer proaspăt de la elitismul agasant al altor figuri mult mai minore de pe scena artistic-culturală locală sau națională.

Cu toate acestea, Samy Briss nu are vreun motiv să fie modest. Samy Briss face parte din generația care a construit Israelul, spune domnul Lucian Năstasă-Kovacs, alături de Marcel Iancu, cofondatorul mișcării Dada (împreună cu Tzara și Vinea), cu care devine bun prieten și mulți alții. Totodată, în 1971, Briss semnează primul său contract de exclusivitate cu Galeria Pariziană Romanet, pe o perioadă de 5 ani cu o singură condiție, aceea de a se muta la Paris. De aici începe lansarea pe plan internațional a lui Samy Briss. Avându-l încă de tânăr mentor pe Camil Ressu, Briss continuă să se înconjoare de personalități importante în țara, care practic, l-a adoptat. Astfel, devine bun prieten cu Georges Banu, iar amiciția lor devine din ce în ce mai puternică. La insistențele lui Georges Banu, Samy Briss este numit Chevalier des Arts et des Lettres de către guvernul francez, în 2019.

Samy Briss a fost asociat cu nume mari, precum Marc Chagall, pe filiala onirică și a culturii ebraice, ori chiar Picasso, datorită preferinței pentru geometrica cubismului, dar sincretismul unor motive și teme din areale diferite și unice, fiecare în felul său, (copilăria la Iași, tinerețea în Capitală, reîntâlnirea cu fondul ebraic și maturizarea la Paris), au făcut ca arta lui Briss să conțină acel nucleu al sentimentelor ce nu pot fi catalogate, căci nu e o artă a bucuriei sau a tragicului, ea nu emană acea stereotipie a emoțiilor, ci se croșetează pe o pânză a incertitudinii, a misterului jucăuș, care îți face cu ochiul, căci e născut pentru a fi privit, pătruns, dar instruit să nu se lase atât de ușor descoperit. Figurativul artei lui Briss te invită într-o horă a artei naive, a avangardei, a arhetipalului, în mijlocul căreia stă pictorul, precum un regizor, cu un surâs al nemuririi în colțul gurii. Prin acest surâs cred că se lasă Briss descoperit în tablouri, căci personajele sale par să cunoască acel ceva pe care noi ne chinuim să-l atingem. Albastrul, culoarea îndrăgită și exploatată în istoria artei probabil, cel mai mult, primește și ea stropul veciei. Folosit mai mult în tablourile recente, după anii 2000, albastrul lui Briss se leagă tăinuit de albastrul lui Câlția, la fel de pregnant și fermecător. Sunt multe genune în arta lui Samy Briss, care nu vom ști niciodată de unde au izvorât, dar important e că acestea continuă să mențină în culoare indeterminabilul, negrăitul cotidianului care se ține de mână cu eternul.

Samy Briss a declarat în cadrul vernisajului că această expoziție este un postum omagiu pentru Georges Banu, care este adevăratul inițiator al acestor expoziții (care au început la Oradea, continuă până în 6 august la Cluj, apoi la Iași, București și Brașov) și a încheiat într-o notă emoționantă:

„Soarta și regimul totalitar au decis cariera mea artistică. În 1957 expoziția Uniunii Artiștilor Plastici unde trebuia să expun, a fost interzisă, pentru că era neconformă. Drumul meu s-a schimbat de aici. Am ales libertatea artistică și libertatea de a mă exprima. Au fost ani grei, dar luminoși. Franța a devenit patria mea artistică, dar după o lungă absență, tablourile și-au găsit locul în România, pe locul care le era destinat.”

Mara A. MUNTEAN