Salvaţi prin teatru

“Cît timp ne vom putea costuma şi vom putea juca sîntem salvaţi.”

(M. Eliade)

În 8 iunie 2012 a avut loc, la Casa Radio, Festivalul de teatru în limba engleză ‘’Come with us to Dramaland’’ (ediţia a XII-a), unde elevii Şcolii “Nicolae Titulescu” şi elevii Şcolii “Elf” din Cluj-Napoca au fost premiaţi an de an. Astfel, şi anul acesta, elevii Şcolii “Elf” au fost încununaţi cu foarte multe premii, dintre care menţionăm: premiu pentru cel mai popular spectacol, premiul pentru cel mai bun spectacol, pentru cel mai bun interpret în rol principal, premiul pentru cel mai bun rol secundar, pentru cea mai bună coregrafie şi pentru cel mai bun machiaj. Trupa de teatru a Şcolii “Nicolae Titulescu” a obţinut premiul pentru cel mai bun scenariu original şi pentru cea mai bună muzică.

Ne aducem aminte cu plăcere anul 2009, în care trupa de teatru a Şcolii “Elf” a obţinut Premiul I la Festivalul de teatru de la San Remo şi de anul imediat următor, 2010, în care trupa de teatru a Şcolii “Nicolae Titulescu” a obţinut, de asemenea, Premiul I, la acelaşi festival de teatru, ambele trupe fiind pregătite de acelaşi profesor de limba engleză, Leonard Dan. Ne apropiem pentru a-i lua un scurt interviu:

Teodora Jurma: Domnule profesor, ce v-a determinat să pregătiţi opţionalul de “Dramă” în limba engleză?

Leonard Dan: Această alegere a venit de la sine şi se leagă în timp de pasiunea mea pentru jocul scenic.

T.J: În ce măsură aţi simţit că elevii din trupele de teatru au fost stimulaţi la orele de limba engleză, avînd în vedere participarea lor la aceste spectacole?

L.D: La orele de dramă se produce o legătură afectivă superioară, indestructibilă, între elevi şi profesor. Acest lucru contează mult în desfăşurarea orelor de limba engleză, unde aceiaşi copii vin cu mai multă încredere şi mult mai relaxaţi. Cred că am legat prietenii pe viaţă cu o mulţime de copii. Ne-am “îmblînzit” reciproc, cum ar spune Antoine de Saint Exupery.

T.J: În afară de rezultatele de excepţie obţinute, ce consideraţi că au avut de cîştigat elevii dumneavoastră în planul formării lor ca personalitate?

L.D: Munca la orele de “Dramă”, urmată de apariţia scenică, satisfacţia lucrului împlinit, gustul trecător al succesului, sau, dimpotrivă, deziluziile mai mari sau mai mici declanşează în sufletul tînărului artist trăiri puternice şi reacţii în plan emoţional care conferă concreteţe vieţii sale spirituale. El/ea se transformă în martor sau comentator al emoţiilor altora, în protagonist pasionat, care îşi uimeşte chiar şi cei mai apropiaţi prieteni cu valenţele interpretative şi rafinamentul, pînă atunci, nebănuite. S-a întîmplat adeseori, ca un rol episodic şi o apariţie de scurtă durată să se transforme în adevărate bijuterii artistice. Bineînţeles că, după acel moment, interpreţii au fost priviţi cu alţi ochi şi apreciaţi de anturaj, iar încrederea în sine a crescut.

T.J: Dacă ‘’lecţia despre frumos” s-a numit, în cazul acesta, ”teatru”, în ce măsură a devenit aceasta şi “lecţia despre viaţă”?

L.D: Cultivarea gustului pentru frumos ar trebui să primeze în orice sistem educaţional din această lume în care trăim, bulversată, molestată şi copleşită de mercantilism, pragmatism şi egoism. Civilizaţie fără artă nu se poate. Viaţa modernă însăşi este ameninţată fără împlinirea în plan afectiv, care vine doar prin artă. Aşadar, la acest nivel, teatrul devine, nu neapărat o ”lecţie despre viaţă”, ci, mai degrabă, una “pentru viaţă”, pe care tînărul o va aşeza la loc de cinste în bagajul său spiritual, pregătindu-se pentru călătoriile viitoare. Iată cîţiva dintre micii actori ai Şcolii “Nicolae Titulescu” premiaţi la festivalurile de teatru în limba engleză: Elisa Demian şi Ana Condor – clasa a VIII-a, Teodora Pilback din clasa a VII-a şi Radu Rădoi – clasa a VI-a.

Iată acum şi părerea elevilor.

T.J: Elisa Demian, ce reprezintă teatrul pentru tine?

E.D: Pentru mine, teatrul este o artă vie, un fel de altă viaţă a noastră, în care ne regăsim, ne exprimăm, ne acceptăm şi ne explicăm pe noi înşine.

T. J: Reuşita, în acest caz, presupune, după părerea ta, talent, disciplină sau dăruire?

E.D: Sigur că ai nevoie şi de talent, dar reuşita adevărată presupune dăruire totală, fiindcă dacă nu faci un lucru cu pasiune, acesta rămîne gol, fad şi fără nicio expresie.

T. J: Ana Condor, te rugăm să ne spui dacă răspunde teatrul nevoii acute de libertate sub care respiră orice tînără generaţie?

A.C: Teatrul poate reprezenta o cale de a scăpa de regulile, obligaţiile şi limitările în care trăim. Cînd eşti pe scenă, trăieşti în pielea altcuiva, creezi personajul cum doreşti tu, îi insufli viaţă, astfel încît, mulţi dintre noi îşi împlinesc unele tendinţe subconştiente. În teatru evadezi într-o lume maleabilă, unde libertatea capătă o dimensiune nouă.

T. J: Cum comentezi ceea ce spunea Eliade: ‘’Cît timp ne vom putea costuma şi vom putea juca – sîntem salvaţi.’’

A.C: Atîta timp cît teatrul este portiţa spre alte ”lumi”, spre alte ”vieţi”, oamenii au şansa de a se desprinde de viaţa cotidiană şi de problemele ei şi să fie pentru cîteva momente oricine, oricînd, oriunde şi oricum.

T. J: Teodora Pilback, spune-ne, te rog, ce a adus în plus în viaţa ta acest mod de expresie numit teatru?

T.P: Teatrul mi-a conferit o anumită îndrăzneală, curaj; odată urcată pe scenă, toate inhibiţiile dispar şi te poţi concentra, intrînd în universul piesei.

T. J: Ce doreşti să transmiţi profesorului care v-a pregătit şi v-a fost alături?

T.P: Aş vrea să-i mulţumesc domnului profesor Leonard Dan pentru că ne-a oferit această şansă de a ne exprima într-un mod cu totul deosebit, ne-a încurajat şi ne-a ambiţionat să dăm cît mai mult şi pentru că a reuşit să ne coordoneze chiar şi prin mesajele pieselor, astfel încît sfaturile sale ne-au ajutat să devenim ceea ce sîntem astăzi.

T.J: Radu Rădoi ne spune care crede că trebuie să fie calităţile unui actor.

R.R: Un actor poate avea mai multe roluri şi, în măsura impactului asupra publicului, îşi poate dezvolta unele calităţi. Astfel, apare puterea de a te concentra, cea a improvizaţiei şi chiar cea a tăcerii. O altă calitate este aceea de a-ţi alege rolul şi de a te pune perfect în pielea personajului. Este nevoie de autocontrol şi de imaginaţie. Tu, ca actor, trebuie să uiţi de tot şi să-ţi creezi propriul univers. Trebuie să fii răbdător, să aştepţi pînă îţi intri în rol…Se ridică cortina…respiri…sînt acele cîteva momente la care ai acces foarte rar…trăieşti!

T.J: Sînteţi foarte expresivi – jucaţi aşa cum respiraţi. De unde crezi că vin aceste lucruri?

R.R: În principiu, totul vine din dorinţa de a juca, de a fi acolo. De fiecare dată, înainte să urc pe scenă, îmi spuneam că e o şansă unică – atunci îmi venea să dau tot ce am mai bun. Pe de altă parte, dacă îi încarci pozitiv pe actori, din punct de vedere emoţional, atunci nu vor da greş, o vor face din dragoste pentru teatru, din inimă.

T.J: Ce doreşti să le transmiţi copiilor de vîrsta ta?

R.R: Vreau să le arăt că pot face şi alte lucruri în afară de a sta în casă. Să le transmit că pot să îşi împlinească visele.

T.J: Sînteţi minunaţi! Vă dorim mult succes în continuare!

Teodora JURMA