„Salvarea Europei ar putea veni din Est”

Titlul editorialului de astăzi este „furat” dintr-un articol al presei occidentale. În principal, autoarea susţine că Vestul continentului e slăbit, iar Estul european are energia dizidenţei.Şi, deci,de aici va veni adevărata reformă.

Analiza mi se pare cel puţin superficială.

Capacitatea Franţei şi Germaniei de a fi motorul Europei nu este dată de schimbările politice. Acestea, ca de obicei, sunt trecătoare şi puţin importante. Nu trebuie să ne ascundem după degete şi trebuie să recunoaştem: cele două ţări sunt motorul economic şi aşa va rămâne în viitorul previzibil. Cu toate ciclurile de criză financiară, cu toate fluctuaţiile de producţie, Franţa şi Germania sunt vârful de lance în ceea ce numim economia viitorului, alinierea la modul de producţie al societăţii ce va să vină. Italia, Spania şi Olanda le urmează îndeaproape. Sigur, „culoarea” politică joacă feste analiştilor. Dar trebuie spus clar: nici un fel de populism, nici un fel de naţionalism sau extremism nu va schimba paradigma producţiei de mărfuri  din aceste ţări.

Iar bogăţia dictează de când e lumea lume!

Pe de altă parte, clivajul dintre Est şi Vest are o istorie îndelungată. Cei din această parte a lumii au încercat mereu (şi nu odată au reuşit) să preia modelul vestic de dezvoltare şi să-l implementeze în ţările lor.  Dar nici modelul economic şi nici cel politic n-au ajuns (niciodată) la stadiile… coapte ale unei revoluţii adevărate. Iar intenţiile bune s-au oprit mereu de zidul de netrecut al rămânerilor în urmă. E suficient să ne gândim la Germania de Est. Care  – nu-i aşa? – nu mai există. Dar , cu toată… pompa vesticilor, diferenţele se simt şi astăzi. Diferenţe mari, spunem, din moment ce tot neamţul plăteşte şi acum pentru aducerea Estului (lor) la nivelul de dezvoltare al Germaniei de dincolo de fosta cortină.

Pe de altă parte, efortul Uniunii Europene nu este şi nu poate fi atât de consistent ca al Germaniei pentru Germania. Şi, ca să fim cinstiţi, nici ţările din Estul european nu sunt pregătite pentru a absorbi fondurile puse la dispoziţie (tot mai puţine, să recunoaştem). Motivele? Multiple. Dar, în principal, mecanismul ajungerii la banii comunitari pentru dezvoltare au multe neajunsuri şi de o parte şi de cealaltă a… baricadei.

Nici viaţa politică din Est nu aduce argumente în plus pentru o schimbare a politicilor europene. În general, ţările foste comuniste suferă de clivajul datorat politicilor brusc liberale. Iar aparentul conservatorism, surprins în unele din aceste ţări nu face altceva decât să permită Vestului critici şi sancţiuni pentru nealinierea la politicile lor generale.

Dar, poate că tocmai Brexitul să fie semnalul pentru o adevărată reformă a Continentului.  Mai pe şleau: ruperea vârfului de lance al americanilor şi construirea unui climat de înţelegere cu toţi cei care fac parte, geografic, din Bătrânul Continent,poate schimba ceva.

Pe ici, pe colo.

Radu Vida