Salonul de iarnă CARPATICA

• ediţia a V-a •

Cu prilejul sărbătoririi, în incinta consacratei Galerii „Casa artelor” de pe Bulevardul Eroilor 16, Cluj-Napoca, a două decenii de la înfiinţarea Fundaţiei Culturale „Carpatica”, iniţiată şi patronată de reputatul arhitect Ionel Vitoc, am conceput şi perfectat încă o sinteză expoziţională de o factură valorică pe măsura evenimentului omagiat. Iubitorii de artă din urbea universitară şi mulţi din afara ei, care au receptat şi apreciat pozitiv atmosfera elevată determinată de exponatele integrate în cele patru ediţii anterioare, aveau să devină martorii expresivităţilor polivalente degajate de operele a 15-20 plasticieni clujeni, nume sonore în actualitatea românească a domeniului, aflaţi la vârsta deplinei maturităţi, între 70-80 de ani. De astă dată, stimulat de dezideratul diversităţii, în dorinţa de a asigura manifestării un ridicat nivel calitativ, am mizat pe solidaritatea a patru energii creative de excepţie, oscilând între 50-60 de ani, autori de referenţiale împliniri, cu generoase ecouri atât în ţară, cât şi dincolo de fruntariile ei. Voiam să probez încă o dată că în România de azi se concretizează constant valori patrimoniale temeinice, rezistente pe ecranul universalităţii. Acţionează fericit aici consecinţa unui mod specific de a concepe finalitatea artistică printr-o organică simbioză între argumentele de ordin formal, ca mediator stilistic, şi profunzimile semnificaţiilor de ordin ideatic şi afectiv.

Cei patru invitaţi care au asigurat elegantei ambianţe din spaţiul Galeriei „Casa artelor” o impresie de fast şi preţioasă sonoritate sunt autori care prin remarcabile expoziţii personale, edificator găzduite de prestigiosul Muzeu clujean de Artă, au imprimat – prin pregnanţa şi originalitatea facturii – un recunoscut statut de eveniment cultural. Chiar şi-n formulă reductivă piesele expuse se afirmă ca definitorii reuşite pe făgaşul unei frămîntate postmodernităţi.

Ioana ANTONIU se prezintă cu un unitar ciclu de compuneri picturale în care-şi etalează din plin splendoarea unui cuceritor suflu liric. Un pronunţat simţ cromatic aşterne asupra imaginilor rafinate orchestraţii, valorificând performant bucuria inefabilă a stingerilor tonale. Obţine astfel catifelări de acorduri care conferă motivului inspirativ ipostaza unor simfonice rezonanţe. Trepidaţiile vegetalului, cu gingaşă încărcătură florală, se răsfiră şi încurajează un tonifiant popas sub pavăza unor benefice adieri de reverie paradisiacă.

Acest strălucit univers creativ îşi etalează nobila distincţie în compania unui viguros suflu de proaspătă reverberaţie degajat în preajmă de picturile unui alt furnizor de operă dăinuitoare, Radu PULBERE. O solidă cultură plastică, dublată de un pasionat travaliu l-au proiectat într-o privilegiată condiţie de artist cu viziune particularizată prin subtilitate expresivă şi amploare inspirativă. Într-o vreme cînd abundă supărător experimentele voiajere care se sting în efemer, veneratul dascăl şi pictor clujean cultivă cu cutezătoare vervă şi consecvenţă fundamente ale artei structurate pe temeiuri şi răsfrângeri măiestrit filtrate. Prin viguroase soluţii plastice ne convinge că rămâne de actualitate transfigurarea eternului feminin, restituit prin vectorii unei fabuloase fantezii. Oferă spre contemplare crâmpeie de existenţial fin decantat din care transpar vibraţii încărcate de farmec şi candoare: În ultimă analiză, magia…., Inseparabil legată, Călăuzite parcă de un simţ fără greş, Imagine reflectată ş.a. Siluete sau chipuri feminine se insinuează în spaţiu ca insemne ale graţiei, purităţii şi candorii, conviţuind într-un ansamblu cromatic vitalizat cu mereu proaspete intensităţi tonale.

Ambianţa expoziţională îşi accentuează fluxul emoţional şi reflexiv graţie fulminantelor reverberaţii ce emană din piesele de artă textilă, asociind la nivel performant digital printul cu metode tradiţionale de ţesut şi broderie, expuse de Elena BASSO-STĂNESCU, încă un talent şi o voce cu impact şi palmares impresionant în contemporaneitate. Toate cele cinci lucrări au fost desprinse dintr-un original şi definitoriu ciclu al Grădinilor de lumină, care fundamentează fondul metaforic al unei viziuni ce pune pronunţat accent pe substratul simbolic al inspiraţiei vizualizate. În Roua luminii ivite şi-n Iarnă şi rouă – miros reavăn, în centrul imaginilor animate de infuziile unui vegetal luxuriant se insinuează discret profilul unui chip de Maică în mandorlă, superb ca adierea unui vis frumos, tulburător îndemn la perpetuă veneraţie. Şi-n celelalte trei compuneri de-o savantă complexitate, unde asociază într-o rafinată manieră proprie semne ţesute sau imprimate care au ca suport materiale peliculizate, suprapuneri de imprimeuri holografice, suntem frapaţi de vibraţiile misterioase ale materiei care devine suport magmatic pentru desprinderea unor diversificate pulsaţii: sobre până la asprime în Tristeţe, feerice în Fire de lumină şi Raze. Totul migrează şi se iscă din iradierile rodnice ale luminii transfiguratoare de real în diafană spiritualitate.

Cu un caracteristic şi pilduitor sentiment fratern, consacratul sculptor Liviu MOCAN, cu operă semnificativ răsfirată pe vaste meridiane ale lumii, a răspuns prompt solicitării noastre, dislocînd şase piese reprezentative din incinta impunătoarei reşedinţe familiale de pe strada Colinei şi parcul din jur, instituite într-un frapant statut muzeal. La temelia unei creaţii impunătoare prin ramificaţiile unei neostoite şi pulsative fantezii se află fortifianta certitudine că harul constituie un suport energetic binefăcător care merită valorificat prin statornică dăruire şi credinţă. Şansa perfectării de sine invită la purificare prin lectură: Cartea care te citeşte!, meditaţie asupra inexorabilei treceri pentru a încărca cu splendoare fapta: Lumini peste moarte, Momentum…, iluminare în faţa perfecţiunii divine printr-un umanist răspuns dat lui Leonardo: Cruce în pătrat, scară în cerc, emoţie la evidenţa naşterii perpetue: Al doilea Adam şi bucuria asimilării unei radioase solarităţi: Mielul lui Dumnezeu. Primează la nivelul viziunii şi adecvatelor configurări stilistice un pronunţat sens ascensional al formelor şi insemnelor simbolice ce sugerează o aspiraţie către înalt şi desăvârşire, particularizând tranşant o majoră contribuţie creativă la nivel de generaţie şi epocă.

Negoiţă LĂPTOIU