Ruxandra Hurezean „Viaţa cu celălalt”, povestea unei comunităţi care a trăit multiculturalitatea înainte de Europa

Volumul „Viaţa cu celălalt. Poveste despre oameni, limbi şi rânduieli la saşii din Criţ”, semnat de jurnalista clujeană Ruxandra Hurezean, a fost lansat sâmbătă dimineaţă la Casa Teutsch, în incinta librăriei Erasmus din Sibiu. Cartea, apărută cu sprijinul Fundaţiei Michael Schmidt, este cel de-al treilea volum dedicat satului Criţ, după „Criţ, istoria, poveştile şi viaţa unui sat de saşi” şi „Vecinătăţi la saşii din Criţ”.

La eveniment au participat, alături de autoare, Robert Schwartz, preşedintele-director general al Radiodifuziunii Române şi prefaţatorul volumului, conferenţiara universitară Liane Iunesch şi Sofia Folberth, cea care a inspirat cele trei cărţi despre Criţ.

Robert Schwartz a vorbit despre Criţ ca despre un model de convieţuire care a precedat ideea europeană de multiculturalitate: „Acest spirit european a existat de mult timp în comunitatea din Criţ şi nu numai. Multiculturalitatea şi interculturalitatea au făcut parte, de secole, din viaţa acestor comunităţi şi reprezintă un model care, ulterior, a fost preluat şi promovat la nivel european, la Bruxelles şi Strasbourg.”

Liane Iunesch, care a semnat o intervenţie din perspectiva didacticii limbii germane, a descris volumul ca „un caleidoscop” care arată că „diversitatea este bogăţie”. În opinia sa, cartea „pune sub semnul întrebării tot discursul naţionalist din spaţiul public”, fiind o mărturie trăită „pe care noi o putem crede fără niciun dubiu”. A mai spus că, citind cartea, s-a simţit „în braţele bunicii”.

Despre miezul cărţii, Ruxandra Hurezean a explicat că relaţiile dintre membrii comunităţi se bazau pe nevoie şi pe rolul pe care fiecare îl avea pentru ceilalţi ţiglarul, pantofarul, măcelarul român sau ciobanii care au dat numele de familie Munteanu primilor români stabiliţi în sat, după ce singurul cuvânt înţeles de săteni a fost „munte”. „Statutul nu era dat de etnie, ci de meserie şi pricepere – conta dacă erai priceput la ceva iar comunitatea avea nevoie de tine. Integrarea nu era o idee declarată, nu era impusă de o ideologie a toleranţei ci o nevoie practică a fiecăruia de celălalt”.

Despre rolul scrisului în păstrarea memoriei comunitare, autoarea a citat o imagine a Sofiei Folberth: „Doar ce e scris există!”

Volumul „Viaţa cu celălalt. Poveste despre oameni, limbi şi rânduieli la saşii din Criţ” a fost publicat la Editura Presa Universitară Clujeană.