Rusia: Oamenii noii “revoluţii de nurcă”

The Wall Street Journal

Ksenia Sobciak a fost simbolul noii generaţii a regimului Putin: moderatoare a unui reality-show lipsit de gust, amatoare de bărbaţi bogaţi şi de petreceri nebune. Sobciak întruchipa atitudinea hedonistă faţă de glamour şi lux, în bogaţii ani 2000 din Rusia plină de dolari petrolieri. Chiar dacă generaţia Kseniei Sobciak avea opinii politice, ele erau la fel de “aspre şi cinice precum fostul colaborator KGB, care conduce în prezent Rusia”. Toamna aceasta, însă, Sobciak şi alţii din generaţia sa – oameni de 25-40 de ani – au aruncat o privire în viitorul lor şi acesta le-a displăcut profund.

Declaraţia lui Vladimir Putin, conform căreia el intenţionează să revină în funcţia de preşedinte al Rusiei, constituie o lipsă crasă de respect faţă de opinia societăţii. În timpul ultimelor alegeri parlamentare, tinerii cetăţeni ruşi din clasa de mijloc, care au fost observatori benevoli, au fost uluiţi de fraudările evidente şi de refuzul autorităţilor de a reacţiona la plîngerile lor. În mod brusc, Ksenia Sobciak şi generaţia sa apolitică s-au transformat într-o forţă politică veritabilă, îngroşînd rîndurile celor mai mari demonstraţii antiguvernamentale din ultimii zece ani. “Numesc aceasta “revoluţia (blănurilor) de nurcă”, declară Sobciak însăşi.

Putin joacă adesea cartea nostalgiei şi fricii faţă de schimbare. Televiziunea de stat aminteşte de euforia iniţială şi de dezamăgirile colosale din vremurile perestroikăi. Însă, mulţi dintre reprezentanţii noii generaţii, cei care ies în stradă, nu au astfel de amintiri dureroase: în anii 1990 ei erau copii, iar în anii 2000 lor le convenea perfect declaraţia lui Putin, conform căreia “Rusia se ridică din genunchi”.

“Ne-am ridicat din genunchi şi acum ne dorim ceva mai mult”, declară Tina Kandelaki, 36 de ani, prezentatoare TV. Iniţial, Kandelaki şi mulţi alţii au salutat apelurile lui Medvedev la modernizare. Acum, aceşti oameni sînt furibunzi din cauza faptului că, în procesul de conducere a Rusiei, puterea nu ţine cont deloc de opinia lor. Aceşti oameni au fost deja numiţi “noii decabrişti”.

Nu este clar dacă actualul val de nemulţumire se va transforma într-o revoluţie. În trecut, Kremlinul îi dezbina cu succes pe oponenţi – pe unii îi submina, pe alţii îi sprijinea. Probabil, candidatura lui Prohorov îi va convinge pe unii demonstranţi că o “oarecare opţiune există totuşi”, însă alţi candidaţi din partea opoziţiei nu vor putea fi înaintaţi dacă alegerile nu vor fi amînate pentru o perioadă mai îndepărtată.

Putin mai este capabil să mobilizeze sprijinul generaţiilor în vîrstă, mai ales în provincie. Cu toate acestea, Serghei Belanovski, specialist în analizarea opiniei publice, afirmă că remarcase încă în urmă cu un an şi jumătate atitudini de iritare faţă de Kremlin din partea electoratului conservativ.

Noua generaţie a transformat deja viaţa politică rusă mai repede şi mai adînc decît s-ar fi putut aştepta cineva. Este adevărat că, mai demult, adevăraţii decabrişti au venit cu o contribuţie asemănătoare, fiind pedepsiţi însă cu exilul în Siberia.