Rusia joacă o periculoasă “ruletă gaziferă”

Spiegel Online

Inaugurarea oficială a primului tronson al gazoductului Nord Stream, prin care gazul rusesc va ajunge în Europa, a avut loc marţi, 8 noiembrie, în localitatea germană Lubmin, în prezenţa cancelarului federal Angela Merkel şi a praşedintelui rus Dmitri Medvedev. Proiectul Nord Stream a fost iniţiat în urmă cu 6 ani de “prietenii la cataramă” Vladimir Putin, pe atunci preşedinte al Rusiei, şi cancelarul federal de la acea vreme, Gerhard Schroeder. În timpul ceremoniei de inaugurare, Merkel a vorbit despre “noile dimensiuni” ale relaţiilor ruso-germane, iar preşedintele Medvedev a creionat, în acelaşi spirit, “viitorul luminos” al cooperării bilaterale.

Cu toate acestea, apare întrebarea cît de îndreptăţit este acest optimism: mult prea vag pare acum succesul economic al Nord Stream, mult prea firav parteneriatul dintre Rusia şi Europa. În timp ce mulţi se tem de majorarea dependenţei Germaniei faţă de gazul natural rusesc, piaţa gazului se află într-o etapă de cotitură, care ar putea duce la diminuarea apetitului faţă de gazul din Rusia. În acest sens, este inevitabilă trecerea la consumul de gaz lichefiat.

Astfel de tendinţe îi îngrijorează pe strategii ruşi: gazul încetează să mai fie obiectul unor negocieri de lungă durată, în condiţiile în care preţurile de pe piaţa spot se modifică în permanenţă. Piaţa gazului se transformă din una regională în una globală: vremurile cînd cumpărătorul este legat de un singur furnizor pare să ţină deja de trecut.

Peste cîteva săptămîni prin noul gazoduct vor fi pompate 27,5 miliarde de metri cubi de gaz extras din zăcămîntul siberian Iujno-Russki. Odată cu darea în exploatare a celui de-al doilea tronson, deocamdată nefinalizat, volumul de gaz transportat se va majora de două ori – pînă la 55 de miliarde de metri cubi. În cadrul consorţiului care se ocupă de proiect, Gazprom deţine 51 la sută din acţiuni, 15,5 la sută revin concernelor germane E.On şi RWE, şi cîte 9% – companiei olandeze Gasunie şi celei franceze GdF/Suez.

Din punctul de vedere al Rusiei, Nord Stream constituie o întreprindere riscantă. În primul rînd, costul real al proiectului nu este de 7,4 miliarde, ci de 8,8 miliarde. În afară de aceasta, pentru obţinerea de gaz din zona Mării Baltice în landul Pomerania au fost construite alte două gazoducte în direcţia Cehiei şi Olandei: fiecare dintre ele a costat cîte un miliard de euro.