Roşia Montană şi “războiul aurului” lung de un deceniu

BBC

Oraşul transilvănean Roşia Montană s-a aflat în centrul unei dezbateri îndelungate în România, în contextul în care politicienii examinează dacă să dea undă verde unei mari exploatări a unei mine de aur din regiune. Roşia Montană trebuie să reînceapă extragerea aurului pentru a le oferi un viitor localnicilor.

România este una dintre cele mai sărace ţări ale UE, iar şomajul este ridicat, astfel încît promisiunea că investitori străini doresc să redeschidă mina din perioada comunistă pare a fi mult necesarul colac de salvare. Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) este compania din spatele proiectului, care a fost mai întîi discutat la mijlocul anilor 1990. Potrivit acestuia, noua mină ar putea aduce economiei româneşti beneficii în valoare de 19 miliarde de dolari (12 miliarde de lire) şi crea mii de locuri de muncă.

Este o propunere ispititoare pentru o ţară care a primit ajutor financiar de la FMI în 2009. Cu toate acestea, după mai mult de un deceniu, politicienii continuă să tergiverseze dacă să dea sau nu undă verde proiectului. Românii şi-au făcut o părere cu privire la Roşia Montană şi nu toată lumea nutreşte simpatie faţă de situaţia grea a şomerilor localităţii.

“Dacă acest proiect începe, viaţa s-a terminat pentru mine”, a afirmat Sorin Jurcă, vicepreşedintele Fundaţiei Culturale Roşia Montană. “Îmi voi pierde casa, mormintele părinţilor mei, biserica şi patrimoniul care ne aparţine tuturor. Industria minieră este foarte poluantă, vor folosi tone de dinamită in fiecare zi. Gîndiţi-vă la zgomot, la toxicitate – viaţa de aici va deveni imposibilă”, spune el.

RMGC vrea să redezvolte o mină de aur care a fost deschisă mai întîi în perioada comunistă. Jurcă a înfiinţat un grup de opoziţie – Fundaţia Culturală Roşia Montană – şi încearcă să-i facă pe cei mai mulţi să fie capabili să spună “Nu” în acest fost stat comunist. Organizaţia sa este parte a unui grup mai mare de ONG-uri internaţionale şi grupuri de acţiune din România, care pînă în prezent au reuşit să facă să stagneze proiectul.

Cea mai proeminentă este Asociaţia Alburnus Maior, condusă de carismaticul fermier Eugen David. “Nu există niciun compromis”, spune el. “Mi-am găsit locul într-o familie mare de anarhişti, ecologişti şi anti-multinaţionalişti. Societatea civilă a crescut – ne-am reunit în jurul unei cauze clare”, a subliniat el.

Cu toate acestea, combatanţi precum Sorin Jurcă şi Eugen David sînt în minoritate. La cafeneaua oraşului opinia majoritară este în favoarea proiectului.

Aproape toată lumea din oraş a părut să fie angajată a RMGC – excavînd, restaurînd şi aşteptînd deschiderea minei. Conform RMGC, 95% dintre localnici vor ca proiectul să înceapă iar oraşul este împînzit cu bannere galbene agresive care amintesc oricărui trecător că acesta este un oraş minier.

Pentru moment, această afirmaţie rămîne prezumtivă, dar dacă directorul general al RMGC, Dragoş Tănase, îşi atinge obiectivul, va deveni din nou o realitate. “România are o şansă uriaşă cu mineritul. Dacă vom dezvolta cu adevărat această industrie vom putea dezvolta zeci de mii de locuri de muncă în zone ca Roşia Montană”, a spus el. “Dacă mina nu porneşte, acest sat va muri”, a avertizat el. Tănase a dorit de asemenea să-şi prezinte “acreditările româneşti”: “M-am născut în România, am crescut şi am trăit în România”.

Accentul pus pe naţionalitatea sa este de înţeles, avînd în vedere că RMGC este în proporţie de 80% deţinut şi finanţat de Gabriel Resources – o companie minieră canadiană. Guvernul român deţine restul de 20% participaţie. Mulţi din ţară sînt îngrijoraţi că a da undă verde pentru proiect ar însemna să cedezi cele mai valoroase bunuri naturale ale României – şi patrimoniul său antic.

Compania admite că unele secţiuni ale minelor antice, vechi de 2000 de ani, vor fi distruse de noua carieră – alături de piscurile a patru munţi locali. Dar compania promite, de asemenea, să investească în patrimoniul oraşului, să-l transforme într-o atracţie turistică odată ce mina va fi epuizată de rezervele sale de aur. “După ce terminăm aici, nu se va observa că a fost o mină”, spune Tănase. “Vom lua banii obţinuţi de la mină şi îi vom investi în patrimoniul de la Roşia Montană. Vom investi în hoteluri şi dezvoltare durabilă”, a afirmat el.

Teama de corupţie şi o lipsă de încredere în sistemul politic românesc a unit mulţi oponenţi ai proiectului Roşia Montană. Reticenţa guvernului de a publica contractul semnat cu RMGC a exacerbat suspiciunile că ar exista ceva de ascuns. Teama de un eşec politic în a da undă verde minei este mare în rîndul politicienilor ţării, în pofida beneficiilor economice pe care le-ar putea aduce mina. Fostul ministru de finanţe, Sebastian Vlădescu, consultant al companiei RMGC, a spus că, atunci cînd se afla în guvern, mulţi politicieni, inclusiv preşedintele Traian Băsescu, au fost în favoarea proiectului.

Vlădescu a afirmat că politicienii erau înclinaţi să temporizeze cînd venea vorba de decizii majore, temîndu-se de acuzaţiile de luare de mită – cu toate acestea nefondate – lansate de opoziţie şi mass-media privind contractele mari. “Cînd tai pensii şi salarii nimeni nu presupune că poţi fi mituit pentru aceasta. Atunci cînd este vorba de un proiect de 1,5-2 miliarde de dolari, instantaneu o discuţie despre o potenţială mită va începe”, spune Vlădescu. “Este ceva ce politicienii evită întotdeauna, astfel încît să nu fie folosit în campanii împotriva lor”, a precizat el.

Nu au fost formulate acuzaţii de corupţie împotriva RMGC, dar problemele emoţionale legate de aurul de la Roşia Montană înseamnă că proiectul minier a devenit un fel de potir otrăvit pentru guvernele succesive. În contextul în care disputele politice din ţară s-au accentuat în această vară după o încercare nereuşită de a-l demite pe preşedintele Băsescu şi în contextul apropiatelor alegeri legislative, ministrul mediului, Rovana Plumb, este precaută în comentariile sale cu privire la viitorul Roşiei Montane.