Românii – îndatoraţi pe viaţă şi lipsiţi de speranţă

El Pais

Participanţii la protestele din România denunţă faptul că şeful statului, Traian Băsescu, se amestecă în treburile guvernului şi atrag atenţia că dorinţa sa de a fi mereu protagonist a atins limite ce frizează aroganţa.

“Îndatoraţi pe viaţă şi fără nicio speranţă”, spune Corneliu, un pensionar în vîrstă de 60 de ani, venit la manifestaţia antiguvernamentală din Piaţa Universităţii, la kilometrul zero.

Cea mai puţin omogenă mobilizare – şomeri, studenţi, revoluţionari şi intelectuali – de la căderea dictatorului Nicolae Ceauşescu, chiar în locul care a dus la prăbuşirea regimului, demonstrează indignarea faţă de reducerea salariilor, pensiile derizorii, majorarea taxei auto, exploatarea aurului în minele din Roşia Montană şi, mai ales, supunerea în faţa instituţiilor financiare care au făcut ravagii între români.

Protestele au luat prin surprindere opoziţia, Uniunea Social Liberală (USL), o alianţă formată din Partidul Social Democrat (PSD) şi Partidul Naţional Liberal (PNL), care încă nu a reuşit să se coordoneze.

“Trebuie să suportăm austeritatea în timp ce politicienii se îmbogăţesc pe seama noastră”, se plînge un alt pensionar, care cere alegeri anticipate şi demisia preşedintelui Traian Băsescu, pe care îl acuză de scăderea nivelului de trai ca urmare a impunerii măsurilor dure de austeritate dictate de FMI. La cîţiva metri distanţă, pe pancartele purtate de peste 1.500 de români participanţi la proteste scrie: “Ce vreau? Vreau să trăiesc decent… ironic nu?”, în timp ce sînt strigate lozinci ca “respingem dictatura” de tineri huligani înarmaţi cu pietre şi arme albe.

“Recunoaştem că este nevoie de un nou sistem medical, dar experţii în domeniu şi Ministerul Sănătăţii sînt cei care trebuie să elaboreze legea, nu Comisia Prezidenţială (…)”, susţine o studentă.

“Parcă nu ar exista decît Băsescu, ca şi cum nu am avea un prim-ministru şi un Parlament. Legea sănătăţii ar fi trebuit să fie dezbătută şi explicată românilor pentru a stimula o dezbatere, totul s-a făcut atît de repede încît oamenii au venit să-şi exteriorizeze frustrările, uitînd de Arafat, care a fost picătura care a umplut paharul”, mai adaugă studenta.

Nimeni nu înţelege de ce premierul, Emil Boc, a ieşit la declaraţii de abia după patru zile de proteste, încercînd să calmeze populaţia şi să justifice măsurile de austeritate. Reducerea cu 25% a salariilor în sectorul public, majorarea TVA de la 19 la 24% şi veşnica problemă a corupţiei au declanşat prima manifestaţie violentă de la venirea la putere a preşedintelui Băsescu, în 2004. “Oamenii au ieşit în stradă în primul rînd pentru nişte principii şi idei, nu pentru bani”, spune studenta, care se gîndeşte să plece din ţară în căutarea unei vieţi mai bune.