România îşi schimbă tactica şi “mizează” pe judeţele proruse ale Republicii Moldova

Nezavisimaia Gazeta

Ultimele sondaje de opinie desfăşurate în Republica Moldova au pus pe gînduri România, acestea relevînd o schimbare în preferinţele cetăţenilor moldoveni, dinspre Uniunea Europeană (UE) spre Uniunea Vamală. În acest context, Centrul Român de Politici Europene (CRPE) i-a propus Bucureştiului să-şi schimbe strategia faţă de Chişinău, concentrîndu-şi atenţia, inclusiv financiară, pe “regiunile eurosceptice, în care Rusia se manifestă cel mai mult”.

“Succesul României este condiţionat nu de ceea ce a spus Dmitri Rogozin (reprezentantul Rusiei pentru Transnistria), ci dimpotrivă, de măsurile concrete pe care România le implementează în Republica Moldova. România va fi mereu acuzată de faptul că subminează statalitatea Republicii Moldova, chiar dacă cea care face acest lucru este chiar Rusia. Însă, acceptarea unui duel verbal cu Moscova nu va duce decît la o tensionare pe termen scurt a situaţiei”, subliniază experţii.

Autorităţilor române li se propune chiar să-şi declare temporar sprijinul pentru statalitatea Republicii Moldova, pentru a crea o contrapondere Rusiei, şi de asemenea să-şi diminueze activitatea de românizare a locuitorilor republicii, pentru a nu polariza societatea în care se formează atitudini antiromâneşti şi antieuropene. În general, integrarea europeană a Republicii Moldova este prezentată în document ca un alt pas pe drumul limitării influenţei Rusiei în spaţiul postsovietic.

Publicarea acestei analize la Bucureşti a coincis ca timp cu publicarea la Chişinău a datelor unui sondaj de opinie, conform căruia pentru aderarea la Uniunea Vamală se pronunţă 57% dintre cetăţeni, iar împotrivă – 20%. În acelaşi timp, pentru aderarea republicii la NATO se pronunţă doar 15%, 56% fiind împotrivă. Totuşi, în timp ce atitudinea cetăţenilor moldoveni faţă de NATO a fost întotdeauna una destul de negativă, nu acelaşi lucru se poate spune despre integrarea în UE: doar cu un an în urmă, pentru ralierea la UE se pronunţau 63% dintre moldoveni.

În opinia politologului Vitali Andrievski, în republică există astăzi patru proiecte de politică externă care concurează între ele: în primul rînd, proiectul vestic al adepţilor integrării europene; în al doilea rînd, proiectul estic al adepţilor integrării eurasiatice; apoi proiectul noii Mari Uniri, adică lichidarea statalităţii Republicii Moldova şi unirea ei cu România; şi ultimul proiect este al celor care consideră că Republica Moldova trebuie să rămînă un stat neutru, egal depărtat de Vest şi Est.

Dintre susţinătorii proiectului Marii Uniri face parte şi preşedintele republicii, Nicolae Timofti, mai ales după ce, în timpul recentei sale vizite la Bucureşti, acesta a declarat, la unison cu omologul său român Traian Băsescu, că în cele două state româneşti trăiesc preponderent români, “desfiinţîndu-i astfel pe moldoveni”.

Bucureştiul urmăreşte cu atenţie situaţia din Republica Moldova, conştientizînd că aceasta se schimbă în defavoarea României. În acest context, autorităţilor româneşti li se propune să renunţe la “retorica lui Traian Băsescu”, care prognozează o grabnică unire a celor “două Românii”. Noua tactică ar prevedea ca, în cadrul UE, România să se concentreze pe proiecte reale cu Republica Moldova.

Bucureştiul trebuie să demonstreze că poate realiza proiecte strategice în Republica Moldova, să-şi confirme rolul pe care îl are în interiorul UE, de stat cu o ordine de zi clară în relaţia cu statul de la estul său, să arate că se preocupă de soarta Republicii Moldova nu doar în mod declarativ, ci şi în fapt, să finanţeze proiecte pentru relaţionarea Republicii Moldova cu UE, demonstrîndu-le cetăţenilor moldoveni avantajele UE, să-şi sporească influenţa şi imaginea în Republica Moldova.

De asemenea, Bucureştiul ar trebui să-şi concentreze atenţia, inclusiv financiară, pe regiunile eurosceptice din Republica Moldova, unde se manifestă cel mai mult influenţa Rusiei. În acest sens, experţii de la CRPE menţionează oraşul Bălţi, care a arborat recent drapelul domnitorului moldovean Ştefan cel Mare, propunînd înlocuirea cu acesta a tricolorului de stat, identic celui românesc. În afară de Bălţi, o problemă pentru puterea de la Chişinău rămîne Autonomia Găgăuză, al cărei lider, Mihail Formuzal, a atenţionat că, în cazul în care Chişinăul va continua procesul de românizare, regiunea sa va arbora propriul drapel – cel găgăuz.

Ţinînd cont de această stare de fapt, liderilor de la Bucureşti li se recomandă să renunţe temporar la “politica de românizare” a Republicii Moldova.