România fără busolă? Şi totuşi o poartă deschisă: China!

      Pînă de curînd cel mai puternic om al planetei lăsa să se înţeleagă că gigantul celălalt al lumii, China, n-ar face altceva decît să se joace cu economia mondială, promovîndu-şi prin aceasta interesele cu bătaie lungă în timp. Aşa încît acum, în contextul crizei globale, la recentul forum de cooperare economică Asia – Pacific (APEC) , preşedintele Barack Obama s-a văzut obligat să formuleze pe un ton extrem de dur un apel către omologul său chinez spre a înceta asemenea… joacă periculoasă, desigur, în primul rînd pentru interesele Statelor Unite. Cu proverbialul calm asiatic Hu Jintao a replicat că ţării pe care o conduce nu i se poate impune să respecte reguli şi reglementări la stabilirea cărora nu a luat parte şi nici măcar nu a fost consultată cînd s-au adoptat. Rămîne, adică, să se meargă mai departe prin negocieri amiabile şi fără constrîngeri sau intenţii de dictat. Oricum însă, despre China se pot spune în continuare vrute şi nevrute, de la simple curiozităţi ori întîmplări de senzaţie pînă la fantasmagorii ce ar ţinti pitorescul oamenilor şi al rînduielilor după care ei şi-au întocmit destinul între celelalte naţii de pe faţa pămîntului.

Nimic neobişnuit în toate acestea, dar în ceea ce ne priveşte pe noi, românii, s-ar cuveni să cumpănim cu mult mai multă atenţie asupra şanselor unor relaţii de comunicare şi de parteneriat cu marea ţară de la celălalt capăt al Asiei. Pentru că de-a lungul cîtorva decenii, în pofida imensei distanţe geografice, cele două popoare au avut numeroase contacte în urma cărora s-au format certitudini demne de luat în seamă cînd se pun în discuţie evaluări de experienţe şi imperative de dezvoltare. Sigur, certitudini s-au format şi în celălalt sens, cu efecte nefericite, însă ele pot fi considerate depăşite şi de tristă amintire pentru că spiritul chinez a găsit în cele din urmă calea izbăvirii spre a intra în competiţie cu marile forţe ale civilizaţiei contemporane. Atenţia acordată Chinei a devenit astfel regulă de conduită pentru diplomaţia mondială, obligîndu-i pe greii planetei să abandoneze prejudecăţi şi stări de reţinere sau chiar de ostilitate, pentru a se ajunge la programe comune de dezvoltare şi, mai mult decît atît, pentru a întinde mîna Marelui Dragon, conferindu-i pînă şi rangul de…creditor tocmai în vremuri de haos. Rata anuală de creştere constantă cu 8-10% a potenţialului economic, miraculoasele prefaceri în ritmul vieţii cotidiene şi larga deschidere pe tărîmul cooperării oriunde în lume au făcut din China zilelor noastre cea mai căutată destinaţie pentru tranzacţii economice, comerciale şi financiare. Îndatorarea faţă de China cu 500 de miliarde de dolari a Europei în contextul actualei crize este alt argument incontestabil pentru expansiunea acelei concepţii de dezvoltare îmbinînd două sisteme aparent antagonice pînă nu de mult.

Ce poziţie adoptă România în asemenea conjunctură pentru a beneficia de suportul unor relaţii tradiţionale de parteneriat cu colosul de la Marele Zid? În nici un caz una firească, de stingere a unor animozităţi artificiale şi de abordare pragmatică a unui nou tip de colaborare în vederea relansării de programe convenabile ambelor părţi şi de susţinere reciprocă în competiţia acerbă a schimbului internaţional de valori. Descinderile sporadice ale unor întreprinzători români în unele provincii chineze sub forma unor delegaţii ale camerelor judeţene de comerţ sau ale unor asociaţii ale oamenilor de afaceri n-au fost în măsură să scoată din inerţie relaţiile de bune intenţii de altădată. Au fost cel mai adesea doar schimburi de … amabilităţi, gesturi protocolare, dialoguri informale şi promisiuni de complezenţă. Într-o asemenea descindere în provincia Shandong, reprezentanţii Asociaţiei Patronilor clujeni au avut prilejul să-şi etaleze oferte de produse şi servicii la Tîrgul Internaţional de la Quindao, pentru ca, după un pelerinaj prin împrejurimi şi la ansamblul memorial Confucius de la Qu Fu să aibă o întîlnire cu oficiali guvernamentali la ambasada noastră de la Beijing. Atmosfera a fost destinsă, cordială, dar speranţele gazdelor chineze au fost sub aşteptări, pentru că în mapele lor de serviciu nu s-a putut consemna punctual nicio convenţie economică! La un moment dat, cu o discreţie stînjenitoare, unul dintre oficialii chinezi – vorbitor de română fluentă – a ţinut să evoce autorului acestor rînduri anii de studenţie în România, regretînd că guvernanţii noştri de azi cer compatrioţilor „să-şi întoarcă privirile dinspre China” irosind astfel faptele de bine ce ni le-am putea face unii altora. Peste ani, întîlnindu-mă cu cîţiva dintre cei ce luaseră parte la „misiunea economică” în China, ne-am amintit cu plăcere de ospitalitatea chineză, recunoscînd că ne-a amuzat atunci stăruinţa gazdelor pentru contracte de afaceri prea… serioase pentru noi. E de presupus că acesta trebuie să fi fost deznodămîntul mai tuturor prezenţelor româneşti post-decembriste în China. Confirmarea tristă a unui astfel de deznodămînt s-a petrecut iarăşi în 2011, cînd un grup de clujeni reprezentînd domeniile economic, financiar, de urbanism, IT etc. a întreprins o vizită de două săptămîni în cîteva provincii chineze cu un ritm impetuos de dezvoltare. Prezenţi la întîlniri cu autorităţi locale, precum şi la două manifestări expoziţionale, oaspeţii clujeni au abordat, firesc, şi problema unor posibile parteneriate pentru care partea chineză manifesta o disponibilitate totală. Dat fiind însă anvergura proiectelor în discuţie, la întoarcerea în ţară unii dintre întreprinzătorii clujeni au avansat demersuri la foruri guvernamentale, de la care, aproape deloc surprinzător, nu s-a primit nici un răspuns! Aceleaşi demersuri s-au făcut şi către o delegaţie a… opoziţiei ce pleca tot spre China. Pînă în prezent n-a apărut nici din această parte vreun semnal că s-ar fi avut în vedere un sprijin pentru a pune în mişcare ideea unor cooperări româno-chineze la nivel local.

Aceasta e, din păcate, strategia post-decembristă a guvernelor României faţă de un capital de bunăvoinţă pe care puţini în lume l-ar avea din partea Chinei. De altfel, dezinteresul faţă de această uriaşă putere economică a planetei a mers pînă acolo încît timp de aproape un an de zile România a fost ţara fără ambasador titular la Beijing!!! Mărturie a unui abandon catastrofal, în condiţiile în care granzii lumii se angajează într-un pelerinaj asiduu, neîntrerupt la porţile marelui Zid… Dacă în urmă cu cîţiva ani cineva ar fi spus că Statele Unite vor deveni cel mai mare datornic al Chinei, reacţia ar fi fost nu doar de îndoială şi uimire, ci de totală respingere. Dar faptul s-a întîmplat, americanii nu mai simt nicio frustrare în a-l recunoaşte şi s-au împăcat cu gîndul, că, la rîndul lor, au nevoie de… ajutor , chiar dacă acesta vine, culmea, din partea Chinei!

În faţa acestor realităţi România, reprezentanţii săi guvernamentali sau parlamentari încă şovăie încurajîndu-se exclusiv cu oferta (!?) occidentală. Vizita tardivă şi precipitată a primului ministru la Beijing, fără a avea între însoţitori personalităţi cu greutate în mediile economico-financiare, a fost din start un răsunător fiasco, interlocutorii chinezi convingîndu-se încă o dată de resentimentele anacronice ale oficialităţilor româneşti faţă de… comunismul asiatic.

Paradoxal sau nu însă, din alte medii răzbat totuşi semnale că interesul pentru ţara lui Confucius (dar şi a lui… Hu Jintao) cîştigă din ce în ce mai mulţi aderenţi şi la noi. La Cluj, dar şi la Bucureşti şi Iaşi deja mii de români urmează cursuri de învăţare a scrierii şi vorbirii în limba chineză, fie la universităţi, fie la centre culturale locale. Iar cursanţii nu sînt doar tineri, ci şi vîrstnici cu preocupări în domeniile afacerilor sau al creaţiei tehnice. Spre lauda ei, în septembrie 2009, Universitatea „Babeş-Bolyai” a avut iniţiativa înfiinţării Institutului Confucius, la care secţiunea de didactică se bucură de audienţa a peste 700 de cursanţi pe parcursul a două semestre. Directorul Institutului, Feng Shaozhong, apreciază că prin aptitudinile lor românii dovedesc că pot dobîndi cunoştinţe medii de limbă chineză în doi ani, dacă studiază zilnic.

Teodor MATEESCU

P.S. Oare de ce … Napoleon profeţise că „atunci cînd China se va trezi, întreaga lume se va cutremura”. Istoria a confirmat: întîia oară Marele Dragon s-a răzvrătit împotriva colonialismului, apoi contra hegemoniei URSS, iar acum o face înfruntînd hegemonia Statelor Unite ale Americii.