România: Este, oare, acesta începutul unei “primăveri europene”?

The Week

În urmă cu un an, preşedintele tunisian Ben Ali a devenit prima victimă a primăverii arabe din 2011. Am putea asista acum, oare, în România la primele semne ale unei “primăveri europene”?

În ultimele cîteva zile, România – membră de cinci ani a Uniunii Europene – este martora unor proteste publice de amploare împotriva programului de austeritate dur al guvernului.

Tulburările sînt, cu siguranţă, stînjenitoare pentru UE, FMI şi acei lideri occidentali pentru care guvernul român a fost un aliat de nădejde. Guvernul român – spre deosebire de executivul din Ungaria vecină, unde de asemenea au existat proteste antiguvernamentale – a făcut tot ceea ce Uniunea Europeană şi creditorii internaţionali i-au cerut.

Elita conducătoare a României se află în graţiile Occidentului şi pentru politica sa externă. România a trimis, respectuoasă, trupe în Irak şi Afganistan. Într-un raport la Consiliul Europei s-a spus chiar că aeroportul internaţional Mihail Kogălniceanu a fost utilizat în programul CIA de predări extraordinare.

În cursul vizitei sale la Casa Albă în septembrie trecut, preşedintele Băsescu, un atlantist convins, a fost “felicitat” în mod oficial pentru semnarea Acordului dintre România şi SUA privind amplasarea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice şi a Declaraţiei comune privind parteneriatul strategic pentru secolul XXI. Cu prilejul vizitei de anul trecut în Israel, premierul israelian Benjamin Netanyahu i-a spus omologul său Emil Boc: “Poporul din Israel ştie că are un mare prieten în guvernul român”.

Aşadar, liderii occidentali vor spera că guvernul român poate supravieţui intact actualelor tulburări.

Vestea proastă pentru Boc şi colegii lui din Partidul Democrat Liberal, de guvernare, este însă că tulburările nu dau semn că se vor stinge.

Dacă în România începe o “primăvară europeană” şi puterea poporului va înlătura regimul, va fi interesant de văzut cum vor reacţiona liderii occidentali care i-au aclamat pe protestatarii antiguvernamentali din Libia şi Siria.

Este uşor să faci pe moralistul şi să condamni guvernele din Orientul Mijlociu pentru că au folosit forţa împotriva protestatarilor din ţările lor, dar care va fi răspunsul dacă, în Europa, capitale, altele decît Atena – unde mii de grevişti au mărşăluit recent – sînt luate pe sus de protestatari furioşi, care aruncă cu pietre şi sticle incendiare şi îşi fac drum drept spre coridoarele puterii?