România, ca Australia şi Chile în materie de vinuri

Osservatorio Balcani e Caucaso

Cu toate că nu atinge fastul şi premiile de etichetă ale Italiei şi Franţei, România rămîne al zecelea mare producător mondial de vin, cu ceva mai puţin de 200.000 de hectare de podgorii (un sfert din Italia). Obiectivul producătorilor români, în prezent, este cîştigarea de noi pieţe de export, în primul rînd din Asia.

A dezvăluit acest lucru, într-un interviu pentru Osservatorio Balcani e Caucaso, Dan Muntean, directorul “Halewood Romania”, un parteneriat anglo-român născut în anii “80. “Pieţele noastre tradiţionale de export sînt cele din Europa de Est şi statele baltice, care sînt încă puternice. Marea Britanie, Statele Unite şi Canada au fost întotdeauna buni cumpărători, dar sîntem într-o fază de creştere. Cea mai mare oportunitate este piaţa asiatică şi creşterea Chinei şi Japoniei”, a explicat el.

În ultimii ani, România a beneficiat de fondurile de pre-aderare ale UE, iar industria vinului a primit 35 de milioane de euro între 2002 şi 2006, investite pentru a ameliora tehnicile şi tehnologiile de cultivare a podgoriilor româneşti.

“Producătorii români de vin se trezesc la realitate, în special privind valoarea exporturilor. Cea mai mare parte a producţiei este destinată încă pieţei interne şi există numai 10-15 companii capabile să pună pe picioare un volum credibil de exporturi. Potrivit datelor “International Wine & Spirit Research”, pînă în 2010 România a avut o piaţă internă mai mare decît Rusia şi China. Acest lucru explică de ce exporturile nu au fost o prioritate. În ultimii ani, multe podgorii au fost achiziţionate de grupuri mari şi s-a înregistrat o creştere a calităţii produsului, dar atît timp cît aceste vinuri nu vor atinge potenţialul lor maxim, creşterea pieţei externe va rămîne lentă”, a afirmat Muntean.

România se situează pe aceeaşi latitudine cu Franţa şi beneficiază de mai mulţi factori favorabili pentru industria vinului: un climat temperat sub influenţa Mării Negre şi a Dunării, protejarea Carpaţilor, un teren bine drenat şi expunere la razele soarelui o bună parte a anului.

Principalele soiuri străine şi caracteristici ale Europei de Vest, cultivate pe sol românesc, sînt Merlot, Cabernet, Pinot Noir, Chardonnay, Sauvignon, Pinot Grigio, Riesling, Traminer, Aligote şi Muscat. Dar este important să se sublinieze şi soiurile româneşti în creştere şi pe pieţele străine: vinurile roşii, Băbeasca şi Feteasca Neagră, şi cele albe, Feteasca Regală, Frîncuşa, Grasa, Galbena, Busuioaca şi Tămîioasa.

Regiunile care au cel mai mare număr de podgorii “pe cap de locuitor” sînt Moldova (83.500 de hectare) şi Muntenia (74.300 hectare). Înainte de criză, în 2008, România producea aproximativ şase milioane de hectolitri de vin, din care 1,5 destinaţi vînzării, iar restului pentru autoconsum. Datele din 2010 semnalează o scădere dramatică (de circa 50%), cu un volum total de 3.154 milioane de hectolitri produşi.

Punctul slab al sectorului rămîne însă imaginea şi recunoaşterea produsului în străinătate, în pofida preţurilor competitive (6 euro sticla de soiuri valoroase). Concurenţii sînt bine echipaţi, dar grupurile româneşti nu par să fie intimidate de ei, fiind ajutate de condiţiile climatice similare cu cele din Toscana sau regiunea Bordeaux.

Pînă în 2015, în acord cu Bruxellesul, Bucureştiul va trebui să înlocuiască 30.000 de hectare de culturi hibride cu specii “Vitis Vinifera” (soiuri nobile de struguri). Restul de 110.000 hectare hibride vor putea fi folosite pentru producţia internă.