Rezistența prin credință

Cu cât mai înalt este muntele, cu atât vântul se simte mai puternic, dar un alpinist perseverent nu va renunța. Pentru a escalada Sionul, fiecăruia i se vorbește pe limba lui. Curajul a fost descoperit cu adevărat după receptarea corectă a adevărului despre șansele de escaladare. Nici un alpinist nu cade în prăpastia iadului, decât dacă nu este ancorat în iubire.

Omul nu mai privește cerul decât pe monitorul calculatorului. Nu mai caută în sus. Nu are cum găsi ascensiunea. Prin urmare, este într-o regresie sufletească. Căzăturile succesive, neurmate de ridicări, provoacă o resemnare tristă, de tipul: E bine și așa! Caută doar la nivelul ierbii, unde mișună șerpii.

Criza actuală este extrem de profundă. Cauza principală este absența rugăciunii personale. Părintele Stăniloae nu aruncă vina pe secularizare sau pe tehnologie, ci pe lenea omului contemporan de a mai se ruga așa cum se cuvine. Din această carență acută se nasc multe îngrijorări și spaime. Omul nerugător se panichează zilnic din cauza eșecurilor mai mari sau mai mici, nu mai are forța necesară de a se ridica după multele căderi.

Păstorul nu se luptă împotriva altor păstori, ci doar împotriva haitei de lupi, pentru a proteja oile din turmă. Este un principiu de bază: să duci o luptă corectă, nu una falsă. Doar așa puterea harului va inspira constant curajul și anduranța. Nu e vorba despre producția de lână, ci despre ascultarea față de Blândul Păstor, Singurul care ne apără cu adevărat de haita de lupi. Acest Păstor își pune viața Lui nepieritoare pentru fiecare oaie din turmă, rătăcită prin locuri cu iarbă grasă.

Lumea aceasta nu este locul fericirii veșnice, ci al rezistenței împotriva forțelor întunericului. Mulți oameni sunt fascinați de malefic și se răzbună pe orice fărâmă de lumină, neștiind ce fac. Omul luminii adesea suferă, e batjocorit, singur, umilit, schilodit. I-a rămas o singură speranță: promisiunea fericirii veșnice. Deci, nu mai căutați fericirea în ținutul monștrilor, ci faceți planuri de evadare și alianțe cu Creatorul, Singurul capabil să înfrângă bestiile.

Există două cauze ale negăsirii adevărului eliberator: superficialitatea și frica.

Mulți cred că Apocalipsa este sfârșitul. Se înșală. Este noul început. Vom primi ajutor, trebuie doar să avem răbdare.

Dintre toate năpastele, cea mai deplorabilă este ipocrizia, singura taxată de Hristos. Sigur că păgânii înțeleg că nu suntem perfecți, dar cel mai mult detestă ipocrizia noastră. Aceasta anulează de cele mai multe ori toate eforturile noastre sincere de a mișca lucrurile în direcția bună. Credința fără ipocrizie este uimire și cutremur, nicidecum banalitate previzibilă.

Păgânii au pierdut mereu, deoarece se bazau doar pe forța brută, violentă, animalică, lipsită atât de rațiune, cât și de credință.

Când duduie prosperitatea economică și când bubuie boxele la petreceri, nu mai auzim toaca.

Oamenii ne întreabă: „Ce ziceți despre Iov?”. Răspunsul nostru este: „Dar despre Iisus?”. Iov oferă întrebarea. Iisus dă răspunsul. Dumnezeul întregii creații a venit în trupul omenesc și a experimentat, în mod direct, durerea de a fi disprețuit și respins. Știe toate emoțiile cu care ne luptăm.

Creștinismul este exact opusul păgânismului și trebuie asumat integral, în toată splendoarea lui. Cu cât ispitele vrăjmașului se vor înteți, cu atât harul divin va prisosi mai mult în viața noastră. Doar să nu ne înfricoșăm de amenințări, Dumnezeu este scutul nostru.

Forța Bisericii nu stă în mitinguri de mii de oameni, ci în smerenia unui ascet anonim. Sfântul reușește, chiar dacă este considerat neinteresant de către mase. Adesea, sfântul este ostracizat, doar-doar va renunța. Masele îl lasă singur. Este exact ceea ce își dorea, să rămână doar el cu Dumnezeu, față în față.

Sfântul are o putere persuasivă mai mare decât sute de specialiști, deoarece puterea lui nu provine din el însuși. Frumusețea lui nu se ofilește niciodată.

Pr. Dan Marius MATEI