Revelaţii ale spiritului la Galele MEDICINĂ, ARTĂ, CULTURĂ

Cea de a 133-a Gală MEDICINĂ, ARTĂ, CULTURĂ, ultima pe 2011, a prilejuit amfitrionului – Prof. dr. Nicolae Hâncu – protagoniştilor şi distinsei asistenţe momente de încîntare, revelaţii ale spiritului, în ambianţa atît de elevată a Muzeului de Artă Cluj-Napoca.

Dl. Florin Zaharescu, Redactorul şef şi directorul Radio România Cluj – aceeaşi voce inconfundabilă care tulbură şi înfioară – spunea, într-o inspirată prefaţă la eveniment, că „locuirea în poezie este o delectare a sufletului şi o bucurie a aleşilor. Turnul de frumos alcătuit din cuvinte, ocrotitor şi miraculos, a devenit locuibil, iar poetul Horia Bădescu ne invită mereu să-i fim oaspeţi. Cu ce ar trebui să ne înzestrăm atunci cînd îi facem o vizită poetului? În primul rînd, cu gîndurile şi sentimentele noastre curate, fără de care sîntem nepotriviţi în saloanele poeziei. Apoi, o rugăciune pentru poetul care dăruieşte fără să ceară, care alcătuieşte fără simbrie şi ne bucură necondiţionat. În cele din urmă, am avea nevoie de nişte amfore în care să punem la păstrare cuvintele poetului, pe care să le aşezăm alături de bunurile noastre cele mai de preţ. Din aceste amfore ne vor întîmpina aromele oraşului şi cîntecele boemei, culorile toamnei şi cele ale sufletului, din care ne vom desfăta în ceasurile de răgaz. Dăruiţi vom pleca cu o rugăciune în gînd: ocroteşte-ne, Doamne, poeţii”.

Nu întîmplătoare aceste rostiri, căci, în prima parte a serii a fost vorba despre poetul şi prozatorul HORIA BĂDESCU; mai ales despre prozatorul Horia Bădescu, care a şi vorbit despre Geneza unui roman – a romanului său de succes, Joia patimilor, aflat acum la cea de a III-a ediţie (Ed. Dacia XXI, 2011). Poveşti adevărate, fascinante, misterioase în geneza acestui roman care începe acum vreo opt decenii, cînd adolescentul fugit din Argeşul natal (tatăl autorului) a învăţat să iubească Transilvania, transmiţînd această iubire în timp, pentru ca fiul său, Horia Bădescu, să poată scrie această istorie a evenimentelor de la Tîrgu Lăpuş, din 1918, nu ca pe o poveste a faptelor, ci a paradigmelor. „Avem nevoie să ne reamintim mereu şi oricînd, dintr-o datorie faţă de Transilvania şi România, de lumea noastră aşa cum este ea, aşa cum sîntem noi… Am scris această carte cu gîndul la ei dar şi la noi, cei de astăzi. Pentru a ne reaminti dar şi pentru a învăţa. Am scris despre dragoste şi ură, despre sînge şi lacrimi dar, mai cu seamă, despre străduinţa de a rămîne oameni şi fraţi!”, a mai precizat, între altele, autorul.

Despre ediţiile anterioare ale cărţii, dar şi despre însemnătatea reeditării s-au pronunţat, cu lux de amănunte şi în docte consideraţii reputaţii scriitori clujeni Constantin Cubleşan şi Petru Poantă, cel de al doilea semnînd şi postfaţa, din care reţinem: „Dincolo de funcţia exponenţială, prin care reprezintă interesele unei colectivităţi, protagoniştii rămîn în primul rînd nişte fiinţe imaginare expresive, trăind un moment excepţional al existenţei lor. Se află de fapt într-o situaţie limită, astfel că actele lor devin manifestări ale iremediabilului, ale întîlnirii definitive cu destinul…. Romanul a apărut iniţial în 1981, însă scriitura nu e deloc fanată şi nici alterată de clişeele romanului istoric specifice epocii. Nu e o carte de context, căci tema ei nu pare una clasabilă. În mai puţin de 200 de pagini, Horia Bădescu realizează o proză memorabilă în care, paradoxal, spaţiile lirice şi simbolurile, cîte există, nu sînt ale unui poet care vrea să scrie neapărat proză, ci ale unui prozator < obiectiv > care are nostalgia poeziei.

Despre motivaţia unor vibrante restituiri a vorbit criticul şi universitarul dr. NEGOIŢĂ LĂPTOIU, în prezentarea la albumul evocativ PLASTICIENI CLUJENI – chipuri, biografii, imagini – pe care l-a alcătuit „dintr-o nobilă datorie de suflet pe care autorii (Negoiţă Lăptoiu şi artistul fotograf Szabo Tamas – n.n.) au simţit-o, răvăşiţi de amintirea multor momente de splendoare unică petrecute în compania acestor viguroase energii creative. Ideea unei asemenea invocări a avut ca stimul iniţial impresionanta zestre de instantanee fotografice efectuate de maestrul Szabo Tamas, artist cu recunoscută notorietate în epocă, în arhiva căruia sînt tezaurizate pe pelicula de celuloid evenimente inestimabile din lumea teatrului, operei, vernisajelor, lansărilor de carte, festivităţi diverse, realităţi muzeale, muzicale, sociale şi politice, care au marcat decisiv viaţa spirituală a Clujului contemporan”. Sub semnul respectului faţă de moştenirile viabile, se regăsesc în paginile albumului artiştii: Petre Abrudan, Ghiorghi Apostu, Mihai Barbu, Mircea Bălău, Bene Jozsef, Dan Bimbea, Silviu Bogdan, Mariana Bojan, Teodor Botiş, Octavian Bour, Cornel Brudaşcu, Laurenţiu Buda, Aurel Ciupe, Maria Ciupe, Gheorghe Codrea, Alexandru Cristea, Vasile Crişan, Leonid Elaş, Petru Feier, Feszt Laszlo, Fuhrmann Carol, Virgil Fulicea, Gavril Gavrilaş, Vasile Gheorghiţă, Eugen Gocan, Alfred Grieb, Teodor Harşia, Constantin Dinu Ilea, Romul Ladea, Anton Lazăr, Marc Egon Löwith, Ana Lupaş, Nicolae Maniu, Miklossy Gabor, Ion Mitrea, Mohy Alex, Letiţia Muntean, Coriolan Munteanu, Nagy Albert, Lucia Piso-Ladea, Carol Pleşa, Călin Pojar, Vasile Pop Silaghi, Vasile Pop, Ioan Rusu, Ioan Sbârciu, Ioan Sima, Paul Sima, Mircea Spătaru, Szabo Bela Gy., Szervatiusz Jenö, Andrei Şchiopu, Vetro Artur, Zoe Vida-Porumb, Mircea Vremir, Walter Widmann.

Cea de a 133-a Gală s-a încheiat cu cîntece dedicate anotimpului sărbătorilor de iarnă, frumoaselor zăpezi de altădată şi bucuriei copilăreşti cu care fiecare le percepe şi încearcă să le trăiască la modul personal: mezzosoprana LAVINIA BOCU, prietenă statornică a Galelor şi care, în anii din urmă, a acumulat o experienţă concertistică remarcabilă, a dăruit celor prezenţi, împreună cu compozitorul ALEXANDRU MALSCHI (care a acompaniat-o la pian) piese din repertoriul american şi din cel clasic românesc al sărbătorilor, cei doi muzicieni dorind să transforme seara într-una a darurilor sărbătoreşti, ceea ce le-a şi reuşit.

Camelia Virginia VALY

Foto: Alina Moldovan