Retragerea forţelor americane va fi un test dur pentru Irak

DPA

Irakul se va confrunta în 2012 cu probabil cea mai mare provocare de după căderea lui Saddam Hussein, în condiţiile în care se încheie retragerea forţelor SUA, după o prezenţă de aproape nouă ani, însă care, după toate aparenţele, nu a reuşit să pună capăt violenţelor sectare.

În primele opt luni ale lui 2011, atacurile insurgenţilor au provocat moartea a peste 1000 de irakieni, ceea ce înseamnă totuşi mult mai puţin decît vîrful înregistrat în 2006, cînd aceste violenţe s-au soldat cu circa 16.500 de decese.

Totuşi, experţii militari continuă să aibă îndoieli în ce priveşte capacitatea armatei irakiene, slab pregătită şi echipată, de a îngrădi violenţele şi a împiedica escaladarea situaţiei într-un război civil, după plecarea forţelor SUA.

Retragerea trupelor SUA este o problemă ce creează divizări în rîndul irakienilor, iar forma pe care ar putea-o lua o viitoare prezenţă militară americană în această ţară este deocamdată neclară.

Minoritatea musulmană sunită, care s-a aflat la putere în timpul lui Saddam Hussein, dar şi kurzii, care se bucură de o semiautonomie în nordul Irakului, ar prefera o prezenţă militară americană substanţială, ca mijloc de descurajare împotriva dominaţiei majorităţii şiite, susţinută de Iranul învecinat. Alte grupuri se opun însă pînă şi ideii unei prezenţe americane reduse care să antreneze forţele de securitate irakiene.

“Ar putea exista acorduri între Irak şi SUA privind menţinerea unei prezenţe militare americane, din considerente regionale, legate de rolul Iranului în Irak în viitor, dar şi din motive interne, cum este menţinerea securităţii”, a spus Hussein Hafez, de la Universitatea Bagdad.

În general, musulmanii sunniţi din Irak au relaţii mai strînse – religioase, culturale şi economice – cu lumea arabă şi cu Turcia, scena unui conflict cu separatişti kurzi.

Pe de altă parte, premierul irakian Nouri Al-Maliki trebuie să ţină în frîu disputele politice dintre diferite grupuri sectare şi religioase, care ar putea slăbi guvernul central şi ar putea susţine separatismul regional.

În acelaşi timp, acordurile de prospecţii semnate anul acesta între gigantul petrolier american Exxon Mobil şi guvernul regional kurd au alimentat dezacordurile din interiorul guvernului lui Maliki, care a declarat aceste acorduri drept ilegale şi a ameninţat cu sancţiuni împotriva companiei americane.

Acest lucru a ilustrat pericolul pe care îl pot reprezenta neînţelegerile politice pentru industria petrolieră, altfel principalul exportator şi generator de venit pentru statul irakian.

La rîndul lor, arabii sunniţi vor mai multă autonomie pentru provinciile lor. Luna trecută, guvernatorul din provincia Salah Al-Din, la nord de Bagdad, s-a angajat să continue proiectele vizînd autonomia, atrăgînd criticile premierului, care a subliniat că astfel de demersuri ar transforma provincia într-un refugiu pentru foşti membri ai partidului Baas al lui Saddam Hussein.