Republica Moldova – în pragul reconfigurării forţelor politice

Nezavisimaia Gazeta

Republica Moldova nu a reuşit să iasă din criza politică în care se zbate de mai mulţi ani şi a făcut încă un pas în direcţia alegerilor parlamentare anticipate. Singurul pretendent la şefia statului, preşedintele parlamentului şi preşedintele interimar al republicii Marian Lupu, nu a reuşit să adune cele 61 de voturi necesare în parlament. Republica Moldova a devenit ostatica cîtorva oameni, ale căror ambiţii nu permit orientarea procesului politic pe un făgaş constructiv. Aceste jocuri politice au înceţoşat şi mai mult perspectiva evoluţiei ulterioare a republicii.

Prezenţa în cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE) a unor oameni cu preferinţe politice contradictorii face din această construcţie una instabilă şi lipsită de perspectivă. Nu se poate vorbi despre o echipă unită, în situaţia în care personajele-cheie ale alianţei se menţin pe poziţii opuse pe marginea unor probleme principiale. Este greu de imaginat o realizare efectivă a cursului politic extern, în situaţia în care democrat- liberalii, conduşi de premierul Vlad Filat, militează pentru unirea cu România şi, prin urmare, sînt dispuşi să sacrifice statalitatea Republicii Moldova, iar liderul democraţilor Marian Lupu, cel puţin în mod oficial, se pronunţă pentru întărirea statalităţii, pentru neutralitatea republicii şi dezvoltarea relaţiilor nu doar cu Vestul, ci şi cu Estul.

Ţările occidentale preferă să nu observe instabilitatea politică din Republica Moldova. De-a lungul a doi ani de zile, AIE şi-a demonstrat incapacitatea de a înregistra acorduri politice, însă în pofida acestui lucru ea continuă să se bucure de sprijinul ţărilor occidentale, care laudă cursul democratic şi reformele din republică. Politicienii de la Chişinău acceptă docil toate recomandările pe care le oferă structurile occidentale.

Cu toate acestea, în spatele declaraţiilor structurilor occidentale se află o imagine total diferită a republicii: populaţie sărăcită, declin economic, creştere a preţurilor, un nivel ridicat al datoriei externe, pe fondul neîncetatei împărţiri politice a posturilor de conducere, între liderii AIE şi ai Partidului Comuniştilor.

Situaţia politică din Republica Moldova este determinată în mare parte de rolul României, care în ultimii doi ani şi-a întărit în mod semnificativ influenţa asupra Chişinăului. Bucureştiul urmează cu fermitate principiul conform căruia menţinerea instabilităţii politice permite o realizare eficientă a intereselor sale în Republica Moldova.

Indiferent dacă va fi sau nu ales un preşedinte al republicii, reconfigurarea forţelor politice din Republica Moldova va cunoaşte schimbări semnificative. Practic, alegerea unui preşedinte ar face inevitabilă demisia guvernului, iar acest lucru este conştientizat de Filat, care nu este interesat în alegerea lui Lupu drept şef al statului.

Drept rezultat, se înregistrează o situaţie în care partidele politice nu sînt în stare să propună o figură de compromis pentru funcţia de preşedinte al republicii. Şansele minime de a alege un preşedinte apropie republica de noi alegeri parlamentare anticipate. Desfăşurarea lor face destul de ridicată probabilitatea modificării distribuţiei de forţe în viitorul parlament de la Chişinău. Democraţii liberali, care se bazează pe electoratul proromân, dar şi comuniştii, ar putea fi cei care vor primi un sprijin substanţial din partea populaţiei. Primii, în calitate de promotori consecvenţi ai unirii cu România, iar ceilalţi – pe valul nemulţumirii populaţiei faţă de scăderea nivelului de trai şi al discreditării ideii de “integrare europeană”.

Republica Moldova s-a apropiat de limita după care AIE fie va dispărea, fie va suferi o transformare care se va produce cu participarea comuniştilor. Însă, niciuna dintre aceste variante politice nu oferă populaţiei nicio garanţie în ceea ce priveşte depăşirea problemelor acumulate.