Relaţia franco-germană se confruntă cu un test timpuriu

Financial Times

În Europa există nervozitate faţă de austeritate şi de reformele economice dureroase, care sînt reţeta Germaniei şi a BCE pentru depăşirea crizei datoriilor suverane. Rezultatele alegerilor din Franţa şi Grecia sînt o mărturie a faptului că această stare de spirit se acumulează.

În timp ce victoria lui François Hollande în alegerile prezidenţiale din Franţa va introduce incertitudine în relaţiile franco-germane într-un moment sensibil, alegerile parlamentare neconcludente din Grecia pot aduce în discuţie capacitatea Greciei de a rămîne în zona euro.

Succesul lui Hollande va însemna sfîrşitul alianţei “Merkozy”, care a condus răspunsul zonei euro la criza din ultimii doi ani. Unii politicieni din ţări europene mai mici nu vor regreta dispariţia ei, avînd în vedere că au simţit că are prea des un iz de directorat franco-german.

Un test timpuriu al noii relaţii va fi dacă Hollande îl va sprijini pe ministrul german de finanţe Wolfgang Schäuble, la succesiunea lui Jean-Claude Juncker în calitate de şef al influentului Eurogrup al miniştrilor de finanţe din zona euro. Schäuble întruchipează mixajul de politică de austeritate şi reformă împotriva căruia s-a raliat Hollande în cursul campaniei sale.

Hollande a ameninţat că va redeschide tratatul european de inspiraţie germană privind disciplina fiscală, convenit în martie, în încercarea de a sublinia creşterea economică, dar oficiali guvernamentali din Franţa şi Germania spun că un compromis este posibil.

Cu toate acestea, Hollande nu-şi poate permite să cedeze prea mult şi prea repede în faţa Germaniei, deoarece va dori să-şi consolideze victoria, asigurîndu-şi o majoritate socialistă în alegerile parlamentare din 10 şi 17 iunie.

Deşi Merkel şi Hollande reprezintă familii politice diferite, creştin-democraţii germani şi cursul dominant al socialiştilor francezi împărtăşesc puncte de vedere similare asupra importanţei unei integrări europene mai profunde, crescînd şansele unui parteneriat productiv Merkel-Hollande pe măsură ce aceştia devin mai familiarizaţi reciproc.

Totuşi, într-un domeniu vital – rolul BCE în combaterea crizei – diferenţele dintre ei sînt substanţiale. Hollande vrea ca BCE să ţină seama de apelurile politicienilor pentru mai multe măsuri pro-creştere şi să fie liberă să împrumute direct guvernele mai degrabă decît sectorul bancar, aşa cum a făcut în decembrie şi februarie. Pentru Germania, independenţa BCE de presiunea politică şi mandatul său anti-inflaţie sînt linii roşii ce nu trebuie trecute niciodată.

Rezultatul alegerilor din Grecia ameninţă să submineze capacitatea guvernului viitor de a pune în aplicare o serie de măsuri nepopulare politic, necesare pentru a satisface creditorii internaţionali ai ţării şi pentru a îmbunătăţi perspectivele de a rămîne membră a zonei euro.

Luna următoare, viitorul guvern trebuie să demareze reduceri de cheltuieli publice de 11,5 miliarde de euro, un pas care ar putea implica reduceri salariale în sectorul public şi de pensii – exact genul de măsuri faţă de care milioane de alegători au reacţionat în semn de protest la alegerile de duminică. Guvernul următor va fi, de asemenea, sub presiunea creditorilor Greciei de a accelera privatizarea unor active ale statului, a deschide profesii închise şi a liberaliza pieţe de produse şi forţă de muncă.

Aceste zone de politică au prezentat dificultăţi pentru guvernul interimar al premierului Lucas Papademos, în pofida angajamentului său personal în direcţia reformelor. Ele vor fi chiar mai dificil de abordat pentru un guvern de coaliţie lipsit de o majoritate parlamentară stabilă şi de un sprijin public larg.

Strategi politici europeni vorbesc de riscul ca Grecia să fie tot mai presată acasă şi în străinătate să renunţe la zona euro, chiar dacă nu există nicio metodă în cadrul legislativ al UE care să reglementeze o ieşire.

Deşi unii strategi politici europeni susţin că zona euro ar putea supravieţui plecării Greciei, alţii se tem că aceasta ar crea un precedent periculos şi ar pune proiectorul pe ţări vulnerabile cum ar fi Ciprul şi Portugalia.