Reînvierea lui Gingrich

Las Provincias

Foarte disperată trebuie să fie dreapta republicană pentru a se agăţa de “o castană” atît de fierbinte precum Newt Gingrich. După ce adversarii lui s-au dezumflat pe rînd, de la carismatica Michele Bachmann la extravagantul Rick Santorum, fostul speaker al Camarei Reprezentanţilor îşi vede şansele sporite. Mai ales după surprinzătoarea sa victorie în alegerile primare din Carolina de Sud, unde toţi îl dădeau învingător pe principalul favorit la nominalizarea republicană, Mitt Romney.

Trecutul lui Gingrich are toate ingredientele unei telenovele sud-americane. A fost căsătorit de trei ori, pe primele două soţii le-a înşelat cu femei mai tinere, iar divorţul l-a intentat după ce le-au fost diagnosticate boli grave. Actuala soţie, Callista, este o fostă angajată cu 26 de ani mai tînără ca el. Divorţurile au fost de asemenea un prilej pentru a scoate la lumină o serie lungă de aventuri ale lui Gingrich cu femei măritate.

Traiectoria lui politică şi profesională a fost la fel de agitată. Deşi prin aşa-numitul său “Contract cu America” el a înfăptuit “o revoluţie republicană”, care a pus capăt la 40 de ani de majoritate democrată în Camera Reprezentanţilor şi care l-a propulsat în postul de speaker (preşedinte), Gingrich a plecat din Congres pe uşa din dos. El a fost acuzat că a încălcat regulile Congresului şi amendat pentru uz ilegal de fonduri în favoarea partidului său. Retragerea din politică timp de peste zece ani i-a permis să-şi rotunjească veniturile din consultanţe şi vînzare de cărţi. Graţie relaţiilor sale la Washington, el a obţinut încasări substanţiale şi din intermedierile în favoarea unor companii private.

Pe acest teren a fost atacat de Romney, care l-a calificat drept “vînzător ambulant de influenţe” şi l-a acuzat de încasarea a 230.000 de euro de la Freddie Mac, companie ipotecară responsabilă de prăbuşirea pieţei imobiliare care a declanşat în SUA grava criză financiară din 2008. Nici răspunsul lui Gingrich nu a fost prea convingător, asigurînd că sfaturile sale erau plătite datorită “cunoştinţelor mele de istorie, inclusiv cea a Washingtonului”. “Nimeni nu dă atîţia bani pentru a angaja un istoric”, a replicat fostul guvernator de Massachusetts, Mitt Romney.

Gingrich s-a remarcat printr-o mare versatilitate la ora de a obţine susţineri politice şi economice şi printr-o retorică extraordinară şi capacitate dialectică. Acest talent i-a permis să iasă cu bine din multe dezbateri televizate, precum cea din urmă, cînd moderatorul l-a întrebat despre infidelităţile sale şi s-a trezit că este el însuşi huiduit de public, nu Gingrich. Aceeaşi abilitate i-a permis să fie unul din cei mai feroce detractori ai lui Clinton, în cazul Lewinsky, chiar dacă şi el fusese surprins “călcînd alături”. Gingrich şi-a schimbat chiar religia, după cea de-a treia soţie, devenind catolic din baptist.

El pledează pentru reducerea drastică a cheltuielilor publice, atacarea Iranului, operaţiuni sub acoperire împotriva Cubei şi munca adolescenţilor săraci în şcoli; îi consideră pe palestinieni “un popor inventat”, iar pe afro-americani săraci, pentru că “nu sînt obişnuiţi să muncească”. Un mesaj populist şi naiv, adresat sectoarelor cele mai radicale ale dreptei care vor o revoluţie care să şteargă elitismele de la Washington şi nu îl văd pe Romney capabil de acest lucru.