Regrupări

RADU VIDA

Pînă la urmă, Dracu’ nu-i aşa de negru pe cît se zice. E mai negru! Şi n-o spune oricine, ci vicepremierul chinez, dl. Wang Qishon. Auziţi: „Singurul lucru de care putem fi siguri, într-o multitudine de incertitudini, este că recesiunea va fi cronică”. Şi-l completează alte oficialităţi chineze: de lungă durată. Poate că şi din acest motiv, statele se regrupează. Nu neapărat pentru a lovi în alţii (ceea ce, să recunoaştem, e de bine!), ci, mai degrabă pentru a face faţă noilor provocări, impuse de situaţia economică, politică, socială şi comercială a Marelui Sat global.

„Sat” care se dovedeşte a nu fi chiar atît de global, cu toate eforturile unora de a acredita ideea că – vezi Doamne! – căderea unora este condiţionată de căderea altora. Dovada? Poate cel mai bun şi simplu raţionament este că prosperitatea unui stat nu aduce după sine şi prosperitatea altuia. Şi, dacă teoria legăturilor indestructibile este valabilă doar în sensul răului pricinuit pentru economie şi, implicit, popoarele implicate, se cheamă că nu-i totul pierdut, că există resurse nenumărate de a trece peste necazuri. (Necazuri financiare, economice şi de datorii, care, cum sugeram într-un alt editorial, bîntuie Europa de la Vespasianus încoace.)
Să revenim.

Rusia – Kazahstan – Belarus. O economie cu 2 trilioane de dolari. Şefii acestor state au pus de un acord de cooperare economică, înfiinţînd, practic, Uniunea Eurasia. Mişcarea nu este surprinzătoare. Pentru că totul se face pe baze noi (uitaţi fostul URSS!). Şi acţiunea va continua, sînt sigur, din moment ce protagoniştii Kremlinului au eliminat aproape toate obstacolele din calea unei temeinice uniuni economice şi cu China. O ţară care, deocamdată, îşi permite să cocheteze cu tot felul de uniuni, din moment ce are visteria plină (de dolari), un curs favorabil al monedei naţionale şi o economie pusă pe baze sănătoase.

La sfîrşitul săptămînii trecute, bunăoară, întîlnirea la nivel înalt dintre China, Japonia şi Coreea de Sud s-a concretizat prin înfiinţarea unei zone de comerţ, care, după cîteva chichiţe tehnice, va deveni liber. S-a convenit, totodată, armonizarea investiţiilor dintre cele trei ţări. Ştim din ştirile săptămînii trecute că revigorarea ASEAN  s-a produs prin implicarea mai accentuată a Chinei în economia regiunii, tot China fiind ţara care întinde mîna şi Statelor Unite ale Americii. Şi tot în China se mută şi… Davos-ul (la Tianjin), unde, în 2012, 1500 de CEO, demnitari şi reprezentanţi ai mass media economice vor dezbate modalităţile unui nou comerţ internaţional, în contextul adoptării unor tehnologii ştiinţifice de ultimă oră de către toate statele lumii.

De modelarea economiei viitorului se preocupă şi Europa, sigur, după ce datoriile suverane şi problemele legislative se vor fi rezolvat. Cedarea suveranităţilor statelor (pe termen nelimitat, nicidecum temporar!) va fi o chestiune greu de rezolvat, cu atît mai mult cu cît, în această operaţiune, nu ne)îi ajută nimeni. Regruparea, în acest caz, se face în sine, ca să spun aşa. În această amplă mişcare, noi trebuie să uităm de axa Bucureşti – Londra –  Washington şi să (re)găsim cărări spre toate statele europene şi Rusia.
Cine o va face?