Regiunea Turzii s-a pricopsit cu cel mai modern crematoriu uman din sud-estul Europei

Prima investiţie finalizată în Parcul industrial nr. 1 Bădeni, din comuna Moldoveneşti, un crematoriu uman, a fost prezentată public prin intermediul unei acţiuni gen „Porţile deschise” desfăşurată joi, 9 octombrie.

„Peste drum” de depozitul logistic Kaufland „cel mai modern crematoriu uman din sud-estul Europei”

Construit „peste drum” de depozitul logistic Kaufland, crematoriul „este cel mai modern din sud-estul Europei” au afirmat patronii Pro Ignis, Mircea Dunca şi Racz Levente, cu ocazia prezentării acestui obiectiv, primul construit în parcul industrial cu o suprafaţă de 44 de hectare, situat pe teritoriul satului Bădeni, comuna Moldoveneşti. La ceremonie au luat parte primarul comunei Moldoveneşti, Ioan Mărginean, respectiv Zeng Ioan, edilul-şef al comunei Mihai Viteazu, împreună cu mai mulţi consilieri locali.

Circuitul decedatului în crematoriu

În crematoriul de la Bădeni „perfect nepoluant” după cum afirmă proprietarii acestuia, incinerarea unei persoane decedate se face la temperaturi de 800-1000 de grade Celsius şi durează între 60 şi 90 de minute.
Mircea Dunca a prezentat participanţilor la Ziua Porţilor Deschise „circuitul decedatului” în crematoriu. Odată ajuns la locul transformării sale în cenuşă, mortul este aşezat într-un „sicriu de incinerare”. Acesta, confecţionat din scînduri şi din carton presat „ecologic şi foarte ieftin” păstrează doar forma sicrielor tradiţionale, fără a fi la fel de pompos ca acestea.

Odată cadavrul aşezat în sicriu şi numerotat, traseul acestuia în crematoriu are două variante: mortul fie ajunge direct în camera de incinerare „dacă a existat o programare prealabilă, fie este pus la păstrare în camera frigorifică, cu o capacitate de 20 de locuri” a explicat Mircea Dunca. „Păstrat la rece” mortul va ajunge din frigider în cuptor cînd se va ivi „o fereastră” între programările prealabile la incinerare.

Procesul de incinerare se poate urmări pe un monitor încorporat în tabloul de comandă al incineratorului. Odată transformat în cenuşă, cadavrul mai trece printr-o procedură înaintea odihnei veşnice. Cenuşa ajunge într-o moară cu bile. Odată măcinată şi cernută, cenuşa se pune la păstrare într-o urnă, conform dorinţei antume a defunctului, sau deciziei aparţinătorilor acestuia. O urnă costă între 80 şi 150 de lei. Preţul procedurii de incinerare ajunge la circa 1200 de lei, cu TVA inclus, nu a uitat să precizeze Mircea Dunca.

O istorie a incinerării

Înaintea vizitării „sectorului de incinerare propriu-zisă” în preambulul vizitei, desfăşurat în capela aşezămîntului, profesorul Marius Rotar, de la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, preşedintele „Amurg”- asociaţia cremaţiunii din România, a prezentat un scurt istoric al incinerării.

„Cenuşa” din Bucureşti, primul crematoriu înfiinţat într-o ţară creştin ortodoxă, a fost inaugurat în anul 1928 De atunci şi pînă la închiderea sa, în anul 2002, la crematoriul uman „Cenuşa” din Bucureşti s-au făcut circa 52 de mii de incinerări, după cum scrie Marius Rotar în cartea sa „Cremaţiunea în România – istoria dincolo de prejudecăţi”.

În total, pînă în 2014, în România au fost incinerate 70 de mii de persoane decedate. Printre acestea, potrivit informaţiilor lui Marius Rotar, s-au aflat 243 de profesori universitari, 151 de generali, 120 de actori, 53 de academicieni şi 39 de miniştri.

Azi „cu toată criza locurilor de veci din mediul urban, rata incinerărilor nu depăşeşte 1 la sută din totalul personelor decedate” apreciază Marius Rotar.

BOR: „Incinerarea, practică barbară”

Marius Rotar, preşedintele „Amurg” – asociaţia cremaţiunii din România, a afirmat că „cei care au înfiinţat crematoriul sînt nişte eroi” deoarece, într-o ţară eminamente ortodoxă, incinerarea nu este văzută cu ochi buni.

Din punctul de vedere al Bisericii Orotdoxe Române, incinerarea cadavrelor este considerată o practică barbară, anticreştină, antiortodoxă, francmasonă şi, mai ales, una ce atentează la fiinţa naţională a poporului român. Prin hotărîri adoptate la sinoadele din 1928 şi din 1933, reconfirmate la sinodul din 2012, Biserica Ortodoxă Română a interzis oficierea oricărui serviciu religios pentru morţii ce urmau să fie incineraţi. Cu toate acestea, Marius Rotar afirmă că, după anul 1990, un număr de 101 preoţi creştin-ortodocşi „au încălcat deciziile BOR şi au oficiat slujbe religioase” de înmormîntare în cazul personelor decedate, ce urmau să fie incinerate şi nu înhumate.

Legea laică a dat undă verde incinerării

Cele mai importante hotărîri cu privire la leglizarea incinerării în România sînt prevăzute în Codul penal din anul 1936, precizează Marius Rotar, în cartea sa „Cremaţiunea în România, istoria dincolo de prejudecăţi”. Cremaţiunea a căpătat acelaşi statut ca şi înhumarea, perpetuat pînă azi în legislaţia românească, a mai menţionat Marius Rotar.

Emil HĂLĂŞTUAN