Reforma administrativă văzută de liberalul Alin Tișe

Din punctul meu de vedere cred că se poate merge la un maxim de reorganizare și de reformă administrativă, chiar și cu actuala legislație doar dacă există voință politică. Dacă nu vom face acest lucru, România va continua să se sufoce de birocrație și de decizii peste decizii. Țara va avea de suferit iar în esență oamenii vor fi aceea care vor plăti un serviciul public administrativ care este ineficient, susține președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe într-un interviu acordat ziarului Făclia pe tema reformei administrativ teritoriale. În opinia liberalului, reforma administrativă echivalează cu o veritabilă revoluție administrativă. Alin Tișe susține că atunci când vorbim de reforma administrativă nu trebuie avut în vedere doar reorganizarea teritorială a României, ci trebuie avută în vedere și reorganizarea instituțiilor deconcentrate și a instituțiilor descentralizate.

Rep: Domnule Alin Tișe, sunteți unul dintre oamenii politici și reprezentanți ai administrației locale care ați atras atenția, în repetate rânduri, asupra necesității realizării reformei administrative. În aceste zile s-a anunțat că urmează să se lucreze la un astfel de proiect. De ce ar trebui să se țină cont în cadrul unui astfel de proces pentru a se răspunde nevoilor reale ale administrației și a se elimina blocajele existente?

Alin Tișe: Reforma administrativă echivalează cu o veritabilă revoluție administrativă. Atunci când vorbim de reforma administrativă nu avem în vedere doar reorganizarea teritorială a României, care presupune crearea mai multor regiuni de dezvoltare, fie că vorbim de opt regiuni, mai multe regiuni, mai puține regiuni. Acest lucru este important dar nu esențial. Pe lângă această regândire administrativ teritorială din punct de vedere al competențelor și al deconcentrării pe tot ce înseamnă instituții publice care țin de Guvern, care țin de instituțiile regionale, trebuie să avem în vedere și reorganizarea instituțiilor deconcentrate și a instituțiilor descentralizate. De exemplu, în fiecare județ va trebui să se stabilească, în opina mea, un număr minimal de organe de control care să acopere toate organele de control actuale. De asemenea, să fie o singură autoritate de reglementare pentru proiectele europene, iar pentru instituțiile care țin de același minister, în teritoriu ar trebui să existe o singură entitate în județ, care să corespundă ministerului respectiv și care să gestioneze problemele în județ. Pornind de la școlile actuale ar trebui reorganizat sistemul de învățământ, iar bunurile și proprietățile care țin de minister și de alte instituții centrale să treacă în subordinea directă a primăriilor, care sunt entitățile cele mai apropiate de cetățean și care răspund pentru buna funcționare a lor. Totodată, asistența socială, centrele de vârstnici, direcțiile de asistență socială și protecție a copilului trebuie să fie gestionate de primării pentru că ele sunt cele mai apropiate de oameni și de viața lor. Cât privește entitățile care au anvergură regională ar trebui să rămână în subordinea acestor entități regionale care vor fi create. Ca exemplu aeroportul regional, compania de apă care operează regional, un tren metropolitan care asigură legătura dintre mai multe entități sau chiar regiuni, proprietățile asupra spitalelor, asupra școlilor speciale. Toate acestea trebuie să fie gestionate la nivel regional. În ceea ce privește spitalele, reforma administrativă presupune crearea unor spitale regionale care să fie și finanțate pe măsura destinației lor. Un spital care deservește o regiune, chiar dacă este în Cluj-Napoca, să fie finanțat regional. Spitalele care au peste 40-50 la sută pacienți din alte județe, în mod clar au anvergură regională și trebuie tratate ca atare. Nu este firesc ca în momentul de față banii din asigurări să rămână într-un județ iar oamenii de acolo să apeleze în Cluj ca și pacienți. Esențial este ca banul să urmeze bolnavul. Din punct de vedere al reformei administrative, acest lucru trebuie că cuprindă un cumul de măsuri, un cumul de decizii care să simplifice procedura și modul de luare a deciziilor. Decizia trebuie adusă cât mai aproape de cetățean, care să simtă îmbunătățirea acestor servicii.

Rep: De ce credeți că s-a întârziat atât de mult această reformă?

Alin Tișe: Întârzierea acestei reforme se explică prin faptul că partidele politice nu și-au asumat din punct de vedere politic costurile unui asemenea demers. Întotdeauna aveți exemplul Poloniei care până au organizat țara au căzut mai multe guverne, dar până la urmă s-a ajuns la dezideratul dorit, un număr de regiuni sau microregiuni care astăzi fac din Polonia o forță economică și nu numai. Politicienii au refuzat să-și asume în fața oamenilor aceste decizii, au încercat să dea vina unii pe alții și practic de 35 de ani de la revoluție discutăm același subiect și iată că nu s-a reușit crearea unei majorități în jurul unor astfel de deziderat. Ceea ce se întâmplă astăzi cu refuzul electoratului pentru partidele clasice și clasa politică clasică este și pentru că atât în materia aceasta cât și în alte materii partidele politice nu și-au asumat decizii pe care oamenii le așteptau de atât de mult timp.

Rep: Pe lângă experiența administrativă, aveți activitate considerabilă în domeniul juridic, ca avocat, dar și pe plan legislativ. În opinia dumneavoastră, e posibilă o astfel de reformă fără modificarea Constituției?

Alin Tișe: În opinia mea există posibilitatea să fie făcute în etape. O primă etapă care nu ar presupune modificarea Constituției ar face să formăm entitățile regionale care să aibă atribuții în materia aceasta. Ar putea fi apoi transformarea județelor în altceva, dispariția denumirilor de județe, asocierea județelor sau altă formulă pe care noi o dorim nu presupune modificarea Constituției. Modificarea Legii Fundamentale se impune a avea loc atunci când desființezi un județ sau mai multe și în locul lor apar entități regionale. Or, în momentul de față nu aceasta este dorința ci de a reorganiza și a reforma instituțiile care țin de județe și nu atât județul în sine. Nu acesta este dezideratul final. Răspunsul concret este că se pot crea entități regionale, cu atribuții regionale care să aducă un plus de bine în viața oamenilor fără să fie nevoie de modificarea Constituției.

Rep: Este evident că în cadrul unui astfel de proces de reformă o componentă importantă o va reprezenta descentralizarea. Cât de mult se poate întinde acest proces și cât de mare poate fi gradul de autonomie administrativă și financiară la nivel local?

Alin Tișe: Încă din anul 2006 am discutat într-un proiect de reformă și de reorganizare administrativ-teritorială. Am vorbit de aceste instituții deconcentrate sau descentralizate pentru că sunt diferite în funcție de interesul unei comunități. Rămân la părerea că toate aceste decizii pe care le ia Guvernul pentru anumite instituții deconcentrate trebuie să fie limitate strict la atribuțiile de organizare și control. Restul atribuțiilor trebuie să treacă al autoritățile locale. La fel, dacă discutăm de anumite descentralizate, care sunt în subordinea autorităților publice județene, ele vor putea, în funcție de atribuțiile pe care le au, să treacă în subordinea entităților regionale și să fie coordonate regional așa cum este firesc. Din punctul meu de vedere ar trebui mers pe un maxim de descentralizare, atât cât permite legislația actuală, iar dacă există impedimente legale ar trebui gândit un proiect unitar coerent dezvoltat față de proiectul actual de descentralizare din România, dar care nu s-a aplicat niciodată. Din punctul meu de vedere cred că se poate merge la un maxim de reorganizare și de reformă administrativă, chiar și cu actuala legislație doar dacă există voință politică. Dacă nu vom face acest lucru, România va continua să se sufoce de birocrație și de decizii peste decizii. Țara va avea de suferit iar în esență oamenii vor fi aceea care vor plăti un serviciul public administrativ care este ineficient. De aceea cred și convingerea mea este că trebuie să se meargă la maxim de descentralizare permis de lege. Pe de altă parte, ar trebui să nu ne uităm la alte țări să vedem cum funcționează, cum au reușit să facă această reformă administrativă. Pot fi țări care să fie luate modele în ceea ce privește descentralizarea și care am putea pentru bunele practici să le vedem și să ne inspirăm în modul în care organizăm țara, ținând cont de specificul nostru și de forma actuală de organizare. Cred că se poate. Rămâne doar să fie și voință politică.

Rep: Care credeți că ar putea fi factorii care ar putea bloca acest proces de reformă administrativă?

Alin Tișe: La fel cum s-au întâmplat în ultimii 35 de ani, principalul factor care ar putea bloca acest proces este lipsa de asumare politică a partidelor, conflictul dintre partide, politizarea acestui subiect și încercarea partidelor de a câștiga puncte electorale unul pe seama celuilalt. De altfel, această reformă adminstrativă ar trebui scoasă din spațiul politic de dezbatere contradictorie în interesul voturilor. Ea trebuie să se mențină în spațiul unor proiecte de țară, așa cum vorbim de proiecte de țară pentru învățământ. Tot așa să vorbim de proiect de țară despre descentralizare, deconcentrare despre reforma administrativă, respectiv regionalizarea țării ca entități cu autonomie financiară, decizională și nu a duce discuția în spațiu de politizare cum ar fi independența teritorială, ruperea țării în bucăți și alte asemenea discuții care sunt făcute în scop politic. În opinia mea cred că principalii factori care ar putea influența realizarea acestui deziderat o reprezintă lupta politică, lipsa de asumare a partidelor politice.

Interviu realizat de Cosmin PURIȘ