RECVIEMUL de VERDI emancipat scenic

Iată un exemplu de marketing: să faci dintr-un concert un spectacol de operă care umple pînă la refuz sala de spectatori. Este ciudat cum spectatorii au intuit fiorul noutăţii şi au venit la operă. Şi surpriza s-a produs. Cu foarte mare economie de mijloace scenice, cîteva elemente de regie, dar cu acea foarte inspirată plastică scenică, concertul s-a transferat într-o dramă scenică de mare intensitate. Cît de incitante au fost acele scene cu mişcările unor umbre pe uriaşul ecran din spatele scenei şi cîtă sugestie tragică transmiteau!. Se poate afirma că aproape o treime din eficienţa dramatică s-a datorat acestei plastici scenice.

Dar chiar şi cele mai nesesizate aspecte, de pildă intensificarea eficieneţei muzicale a soliştilor prin aparenta lor postură de personaje scenice, sau instituirea autoritară a rolului de corifeu prin poziţia naturală a dirijorului în capul scenei, au devenit elemente subtile, cu mare efect artistic. Desigur, fără să-şi dea seama, soliştii s-au trezit într-o situaţie teribilă faţă de spectatori prin faptul că erau fixaţi în scenă în faţa ansamblului şi astfel toată răspunderea cădea pe umerii lor pentru a realiza muzical, la superlativ, fiecare din intervenţiile lor muzicale. Trebuie cu atît mai apreciaţi, căci adevăratul spectacol ei l-au realizat, şi fiecare s-a achitat excelent de rolul pe care a simţit că-l are: un bas generos vocal (Adrian Sîmpetrean); un tenor incisiv şi dramatic (Teodor Ilincăi); un alt amplu şi sonor (Andrada Ioana Roşu) şi o soprană cu mari resurse de sensibilitate, mai ales în partea finală care i-a aparţinut (Arona Bogdan) au fost cei care au făcut din spectacol un triumf.

În aceeaşi măsură cele două ansamble, Corul, maestru de cor Corneliu Felecan, şi mai ales Orchestra au simţit stimulentul scenei şi au adăugat un plus de concentrare emulativă, care s-a materializat într-o calitate sonoră şi interpretativă de nivel înalt, deşi Corul a fost compartimentul uşor defavorizat prin poziţia sa în scenă, mai îndepărtată (care s-ar fi ameliorat prin nişte practicabile mai înalte).

Într-o măsură şi alămurile au resimţit acest uşor handicap, care a afectat întrucîtva momentele de DIES IRAE, cărora li s-a atenuat efectul de dramatism teribil pe care la aduc în fiecare reluare.

Oricum, totalul muzical al întregului Recviem a avut asupra publicului un foarte puternic impact, care s-a materializat în entuziasmul final al aplauzelor care nu mai încetau. Un cuvînt aparte şi pentru dirijor, (Tiberiu Soare), a cărui atitudine de coordonator al producţiei muzicale, cum era şi firesc, s-a manifestat fără a-şi aroga ipostaza de factotum, permiţînd astfel soliştilor, îndeosebi, libertatea de a se exprima muzical şi expresiv. În felul acesta, spectacolul a devenit un grandios produs al întregii „echipe” scenice.

Ne întoarcem să reluăm laudele pentru echipa căreia i s-a datorat realizarea scenică, felicitînd în principal pe cea care a conceput regia şi plastica scenei, Ina Hudea, împreună cu echipa pe care o prezentăm sub formă de generic al unui film: Concept video-proiecţie: Ligia Smarandache; Scenografie: Liliana Moraru; Asistent scenografie: Axenia Roşca.

Spectacolul poate fi vizionat sîmbătă, 11 aprilie a.c., la ora 20.30, pe canalul TVR 3.

Constantin RÎPĂ

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.