Recunoașteți interpreții

Dumnealui este altfel decât noi: lasă, de cele mai multe ori, cu un zâmbet mic viclean-comisural, să se înțeleagă și altceva, decât realitatea asta plictisitoare, ternă, ce aplatizează omul, oferind doar proeminențelor, cu IQ-ul țuguiat, să țină capul deasupra apei mediocrității generale. Astfel și de aceea, este posibil să aibă un testicol în plus și o sulică de schimb, cu ghivent.
Predă limbajul surdo-muților persoanelor nevăzătoare. Are o sumedenie de diplome foarte frumos colorate la facultăți particulare, absolvent al unor facultăți, musai pomenite în engleză, specializate pe istoria comunitară a sexului la broaștele țestoase divorțate. Musai este doctor, altfel toate cartoanele alea nu au niciun chichirez. Este fondator al unui partid din care nu face parte și locuiește într-o garsonieră de la etajul al doilea al vilei sale, pentru a nu uita de unde a plecat.
Are o greață persistentă la vederea semenilor săi, păstrează distanțarea socială înainte ca lepra aia de virus, rod al ocultei, agresivă, devastatoare, să devină bau-bau-ul omenirii. Ar ține ore de dirigenție cu toți nenorociții sclavi ai gravitației și ai mediocrității, dar nu îl solicită nimeni.
Unde se află el nu se ajunge decât făcând alpinism supra-intelectual. Și el a ajuns la vârf, ajutat de o coardă. Pe care o ignoră acum.
Este un tip special, nu merge nici pe jos, nici cu autobuzul, are un fotoliu special, pe rotile, cu care bântuie coridoarele fără sfârșit ale birocrației instituționalizate. Nu a făcut, decât la un început de adolescență solitară, bătături în dreapta, singura activitate ce se poate consemna în cartea lui de muncă.
Ce nu poate să evite, și asta îl enervează cumplit: aerul pentru respirat este bun comun.
*
Nu încerca un dialog cu prostul: mai mult ca sigur, ieși prost din treaba asta. El nu spune nimic de la el, vorbește din auzite, privește dar nu vede.
Prostul îi urăște pe cei cu carte.
Putea să facă și el,dar nu a vrut, apoi nu a putut. Prostul se simte bine, dacă vorbește de rău.
Prostul făcut, nu dobândit, se recunoaște după siguranța cu care tace.
De ce este prostul în largul său, în politică?
Fiindcă nimeni nu cere turmei părerea despre cioban, dar îl urmează pe acesta: iarba nu devine pășune, dacă nu e păscută. Schimbul de mâine al proștilor este asigurat cu fiecare bibliotecă ce se închide.
*
Romașcanu a ieșit la megafonul partidului, cu ochii în lacrimi și sufletul încercănat, fiindcă este 1.000.000 de copii (corect gramatical „este”, nu „sunt”, subiectul este milionul, nu copiii, măi, maglavais!) care nu poate beneficia de forma aceasta, de emergență, a învățământului pe internet.
Vina cade, asupra cui, oare? Cine nu s-a îngrijit în lunile astea două de prioritatea învățământului?
Da, domnu’, aveți dreptate că peneliștii e de vină, inclusiv de secetă!
Voi, din iarna lui 2016, ați tot alergat cu telefoanele și tabletele după copiii defavorizați.
Au fost situații, la țară, unde părinții retrograzi, analfabeți su refuzat ajutorul! Ce dacă nu aveau curent electric, ăsta e un motiv?

Cornel UDREA

Articole din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *