Recompensă pentru performanţă: EXCURSIA PREMIANŢILOR

Respectînd tradiţia care an de an motivează şi răsplăteşte eforturile şi rezultatele excepţionale dobîndite de premianţii Colegiului Naţional „Emil Racoviţă” din Cluj-Napoca şi de elevii participanţi la olimpiadele naţionale, şi în acest an şcoala le-a recompensat performanţa cu „Excursia premianţilor”. Spre deosebire de anii anteriori, cînd tiparele itinerariului ghidau minţile tinere pe meleagurile scăldate în soarele torid al Italiei, anul acesta elevii au avut şansa să ataşeze albumelor foto, cunoştinţelor generale şi sufletului lor noi aspecte culturale ale măreţiei pe care castelele din Bavaria şi Tirol au aşteptat să le împărtăşească, pe parcursul a cinci zile feerice, în perioada 12-17 iulie 2012. Grupul participanţilor, alcătuit din 40 de elevi şi trei profesori însoţitori, a reunit premianţii întîi ai claselor V-XII şi participanţii la olimpiadele naţionale. Selecţia nu a fost uşoară, avînd în vedere numărul impresionant de elevi cu rezultate foarte bune la învăţătură şi la concursurile naţionale, dar experienţa de mai bine de un deceniu şi jumătate care stă în spatele acestei recompense minunate i-a învăţat pe organizatori să elaboreze criterii clare şi transparente.

Impresionant oraş cu spectaculoasă valoare istorică şi culturală, Viena cea matinală s-a desfăşurat, sub ochii împînziţi de somn ai premianţilor, în toată grandoarea spiritului imperial habsburgic. Monumentul închinat Mariei Tereza dominînd scuarul cu acelaşi nume marcat de nuanţe baroce, Parlamentul vienez amintind – prin stilul arhitectural corintic – de „leagănul democraţiei”, Piaţa Primăriei – mai puţin strălucitoare şi însufleţită decît în preajma sfintelor sărbători de iarnă, dar totuşi fascinantă – şi Opera austriacă, proiectată în stil neorenascentist au fost doar cîteva dintre reperele înşirate în mod strategic sub forma unei „orbite” care înconjoară centrul istoric: Ringul vienez. Spicuim din Jurnalul excursiei, al cărui cronicar a fost desemnat Ioana Bechet, absolventă a clasei a XI-a şi participantă la două olimpiade naţionale: „Picăturile de ploaie care se înteţeau parcă în mod ostentativ nu au fost suficiente pentru a spulbera entuziasmul turistului ambiţios, care nu se lasă luat prin surprindere de capriciile vremii şi astfel ne-am continuat turul pietonal într-o lume subordonată parcă acroniei, unde grandoarea istorică şi caracterul funcţional conturează reperele unei perfecte simbioze”. Premianţii s-au lasat vrăjiţi de mitul spiritului călător al prinţesei Sissi şi de legenda Coloanei Ciumei, ca simbol al neclintitei credinţe a monarhului Leopold I. Constituind o stridentă discrepanţă în raport cu accepţiunea ordinii şi profesionalismului austriac, veritabilul puzzle asamblat spre a aduce la viaţă extravaganţa Hundertwasserului, locuinţa artiştilor vienezi, a marcat nu doar primul obiectiv care s-a bucurat de atenţia premianţilor clujeni, ci şi o lecţie de viaţă în sine pentru imaginaţia deschisă perspectivelor fanteziste: universul liniar, rigorile perspectivelor pragmatice şi stricteţea algebrică în mentalitatea individuală nu reprezintă cheia unică spre prosperitatea umană.

Periplul a continuat cu fascinantul drum spre Salzburg, spre tărîmul de basm al castelelor bavareze şi tiroleze. Cetatea medievală Hohensalzburg, accesibilă doar cu ajutorul funicularului, rămîne astfel în sufletul excursioniştilor nu doar ca o perlă arhitectonică, ci şi ca o veritabilă rampă spre panorama frumuseţilor Salzburgului, care nu poate lăsa nici cel mai impasibil vizitator neimpresionat.

„Paşii ne-au fost purtaţi de vraja acordurilor, nuanţelor şi tonurilor moştenirii culturale muzicale, în rezonanţă cu canonul valorilor austriece: Schubert, Beethoven, Strauss, Haydn, Brahms şi nu în ultimul rînd, Mozart. Grădinile Mirabell au fost astfel învăluite în armonia muzicii sferelor, iar spectacolul floral, fîntîna dominată de legendarul cal înaripat Pegas şi inorogii ce străjuiesc treptele grădinii au conferit întregului tur o atmosferă aparte”, consemnează Ioana Bechet în Jurnal.

Zona Salzburg care i-a găzduit pe timpul primei nopţi s-a numărat în rîndul spectacolelor naturale, a peisajelor parcă desprinse din filele documentarelor utopice menite să revigoreze şi să limpezească gîndurile şi să faciliteze digerarea cunoştinţelor acumulate pe parcursul unei zile înţesate de evenimente şi vizite extraordinare. Regiunea alpină ce veghează asupra Innsbruckului i-a primit cu ospitalitate pe parcursul celei de-a treia nopţi şi le-a insuflat cu spirit jovial magia jocurilor şi a sporturilor de iarnă.

Cea de-a doua zi, aflată sub semnul ameninţării solidarităţii frontului de nori, dar totodată de bucuria ludică la gîndul unui traseu cu vaporaşul, a reprezentat primul contact cu una dintre cele mai frumoase regiuni ale Europei: Bavaria. „Univers aflat sub sceptrul lui Ludovic al II-lea, Bavaria pare să se integreze cu teribil de multă credibilitate în universul copilăriei, al viselor naive, al basmelor ascultate înainte de culcare… şi cum orice mit are magia lui, coincidenţa lui şi atracţia lui, aşa cum există trei fete de împărat, trei Feţi-Frumoşi, trei probe care survin pe parcursul traseului iniţiatic, tot aşa regele legendar a ridicat trei castele pe meleaguri bavareze: Herrenchiemsee, Linderhof şi Neuschwanstein”, notează Ioana impresiile călătorilor fascinaţi.

În vreme ce Castelul Herrenchiemsee impresionează prin reflexii infinite ale candelabrelor în oglinzi, prin grandoarea porţelanurilor de Meissen şi prin modul în care idolatrizarea „Regelui Soare” respiră în toate ungherele castelului, Castelul Liderhof se afirmă prin opulenţa stilului neorococco şi prin grandoarea grădinilor şi a fîntînilor ce îmbrăţişează protector reşedinţa regală.

Oraşul München i-a întîmpinat pe elevi într-o ambianţă în care toleranţa şi cosmopolitismul păreau să fie literă de lege. Turul prin oraşul însufleţit şi aglomerat a adus în faţa obiectivelor camerelor de fotografiat Biserica Sfîntului Mihail, Catedrala Frauenkirche, Primăria şi Reşedinţa Wittelsbach. Elevii au făcut un popas scurt dar memorabil într-una dintre cele mai cochete staţiuni turistice ale Germaniei, la Garmisch-Partenkirchen, pentru a admira casele pictate şi atmosfera relaxată pe care aerul şi peisajul o imprimă pe toate chipurile.

Lumea de cristal ce şi-a deschis porţile lîngă Innsbruck le-a dat convingerea că orice aşteptare poate fi depăşită, le-a demonstrat că există visători şi artişti şi că un gram de curaj poate fi suficient pentru a pune întreg cosmosul în mişcare. Ioana scrie în caietul ei: „Legile diversităţii, fanteziei şi magiei îşi pun amprenta asupra Muzeului Swarovski, universul cristalin care nu conteneşte să surprindă prin atmosfera pe care o conferă. Nici labirintul aflat la ieşirea din muzeu nu se lasă însă mai prejos, animînd spiritul copilăriei şi îmbiindu-ne să devenim personaje în propria noastră aventură”.

Pe drumul de întoarcere, grupul entuziast a poposit la Graz, oraş care le-a oferit găzduire cu aerul lui imperial şi prietenos în acelaşi timp. Ultima zi a însemnat o răsplată a atitudinii afişate pe parcursul celor 5 zile şi s-a materializat sub forma unei mult-aşteptate băi pe meleaguri maghiare, în „marea Ungariei”. Privirile speculative spre cerul înnorat şi vîntul care adia insistent au scurtat semnificativ popasul la lacul Balaton, dar au oferit şansa unei ore rezonabile de revenire pe meleaguri autohtone şi a unui somn de refacere prelungit.

Nu cred că s-ar putea găsi o încheiere mai potrivită decît cea notată de Ioana Bechet în Jurnalul excursiei, atunci cînd autocarul se apropia de casă, înghiţind kilometri şi apropiindu-i pe copii de părinţii lor, care îi aşteptau cu dor şi cu nerăbdare în faţa şcolii:

„Privind în urmă spre această excursie, cu ce am rămas? O mulţime de imagini inedite, recunoscuta aromă a turtei dulci vieneze, savoarea bomboanelor Mozart, dar mai presus de toate cu o satisfacţie personală de valoare incontestabilă: involuntar am crescut în ochii proprii prin bagajul de cultură pe care l-am dobîndit pe parcursul a doar cinci zile, prin experienţele şi senzaţiile trăite, prin faptul că am devenit personaje mai complexe pe traseul iniţierii în viaţă. Mulţumim, aşadar, conducerii şcolii care oferă tinerilor olimpici şi premianţi această şansă extraordinară, şansa de a deschide larg ferestrele spre valorile pe care lumea care gravitează în jurul nostru ni le poate oferi, şansa de a ne lărgi orizonturile şi de a ne articula aspiraţiile. Mulţumim cadrelor didactice care ne-au însoţit pentru grija pe care ne-au purtat-o la fiecare pas, pentru toleranţa în faţa micilor greşeli şi pentru înţelegerea pe care au afişat-o pe tot parcursul excursiei; mulţumim şi agenţiei Itar, care an de an trasează coordonatele unui traseu menit să ne ridice standardele culturale”.

Prof. Monica COLUMBAN