RAPSODIA SOMEŞANĂ pe scenele Poloniei

Se pare că noua punte deschisă între România şi Polonia începe să fie din ce în ce mai bătătorită, semn al afinităţilor istorice deloc de neglijat, mai ales dacă avem în vedere anul 1918, cînd ambele ţări şi-au redobîndit parte din teritoriile pierdute. Chiar dacă, spiritual, între dunăreni şi vistuleni există deosebiri, sînt multe zone de interferenţă în plan economic, social şi mai ales al ospitalităţii, dimensiuni ce au fost luate în calcul atunci cînd judeţul Cluj şi voievodatul Malopolska au semnat actul de înfrăţire în 2007.

Istoricii spun că în secolul al XVI-lea, Polonia a fost una dintre cele mai mari şi mai puternice ţări din Europa, iar în 1791 aici s-a votat prima constituţie modernă de pe bătînul continent şi a doua după Statele Unite ale Americii. Din nefericire, ca şi România, şi Polonia a fost împărţită între marile imperii şi puteri ale vremii, azi ea se întinzîndu-se pe 312.683 km2 şi avînd o populatie de cca 38 milioane de locuitori. Membră a NATO, a UE şi a spaţiului Schengen, Polonia mai este cunoscută în Europa Centrală prin cele 10.000 de lacuri naturale, din care 100 au fost amenajate ca lacuri de acumulare. Prin agricultura de mare productivitate, în care cultura cartofului o situează pe primul loc în Europa, acest spaţiu ce se învecinează cu Marea Baltică şi nouă ţări, a dat lumii personalităţi de valoare, precum : Nicolaus Copernic, Marie Curie, Frédéric Chopin, Papa Ioan Paul al II-lea şi multi alţii, ce au îmbogăţit tezaurul ştiinţific şi cultural al omenirii. Iată doar cîteva repere geo-economice şi istorice ale Poloniei, fost stat comunist unde s-au pus bazele Tratatului de la Varşovia, dar care a distrus doar sistemul nu şi industria şi agricultura, fiind singura ţară ce a trăit sub „curcubeul roşu” ce a înregistrat creşteri economice în timp ce UE-ul se luptă cu recesiunea.

Rapsodia Someşană a renăscut, impresionîndu-i pe polonezi

Recunosc că este un privilegiu să însoţeşti un ansamblu artistic la un festival folcloric european. Aceşti artişti au o nobleţe sufletească de aproape 24 de karate, ei te deconectează de tumultul cotidian şi te urcă pe o altă scenă a vieţii, plină de generozităţi şi voie bună, în care cîntecul şi jocul popular îţi fortifică şi înnobilează sensibilitatea. Nici nu greşesc cînd spun că acest mare ansamblu artistic a renăscut, deoarece în 1994, orchestra, soliştii şi dansatorii au intrat, forţat, într-o vacanţă ce se credea a fi definitivă. După aproape 45 de ani de activitate în care au urcat pe mai toate marile scene de spectacole ale tării, participînd la majoritatea finalelor pe ţară ale Festivalului National „Cîntarea României”, de unde s-au întors cu şapte trofee artistice, Rapsodia Someşană a fost obligată să tragă cortina… Din datele oferite de directorul ansamblului, dl Tiberiu Groza, şi de dirijorul Alexandru Tămaş, am aflat că un număr de dansatori şi instrumentişti şi-au luat bilete numai de dus în turneele din SUA , Franţa şi Italia, iar supărarea a fost atît de mare încît a produs inevitabila dezmembrare.

După 13 ani de incertitudini, spaţiul artistic rămas liber, prin acest abandon, a fost acoperit de Ansamblul „Dor Transilvan”, un lăstar frumos şi viguros al Rapsodiei, ce a crescut tot în curtea RATUC-ului, al cărui club a devenit o adevărată şcoală a muzicii şi dansului popular transilvănean şi românesc, în general. Şi cum pauzele sînt şi un sfetnic bun, în 2007 Alexandru Tămaş şi Tibi Groza au dat semnalul renaşterii Rapsodiei Someşene, care nu mai are 20 de perechi de dansatori, ci numai nouă, nu mai are 11 instrumentişti ci doar şapte, în schimb s-au acumulat ani şi experientă. Rapsodia Someşană are o medie de vîrstă de peste 50 de ani, care se văd în calitatea actului artistic promovat de aceşti veterani ai dansului şi muzicii tradiţionale pure, nepoluate şi nici …manelizate.

Din 2007 încoace, ansamblul participă la multe acţiuni organizate de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, iar în acestă lună şi-a recîştigat brevetul de ambasador al cîntecului şi dansului popular românesc, dînd curs invitaţiei de a participa la a 23-a ediţie a Festivalului folcloric internaţional de la Olecko-Polonia.

Cei 1300 km parcurşi de la Cluj-Napoca la Olecko nu au fost deloc plictisitori, deoarece artiştii ştiu să dea spectacole inedite chiar şi în autocar, iar peisagistic, Ungaria, Slovacia şi Polonia au avut ce ne oferi, atît la ducere cît şi la întoarcere, ca să nu mai vorbim despre calitatea drumurilor dintre Tisa şi Marea Baltică, segment al infrastructurii în care noi, românii, nu prea avem vocaţie europeană.

Olecko, un orăşel mic, cochet, curat şi spaţii verzi enorme din care ar putea da şi Clujului, l-am comparat, ca aşezare geografică şi meticulozitate gospodărească, cu Wilul Elveţiei, unde barurile, cafenelele şi terasele sînt cam goale ziua, pentru simplul motiv că se munceşte şi nu se taie frunză la cîini, iar civilizaţia străzii este o adevărată lecţie de bun simţ. Şi încă ceva: Olecko este oraşul fără semnalizare optică şi cu un mare număr de lacuri de agrement şi facilităţi pentru practicarea sporturilor nautice.

Festivalul s-a desfăşurat la început de august sub genericul „Decada culturii Poloneze”, iar Maia , impresarul şi ghidul nostru, ne-a mărturisit că este o adevărată explozie culturală în zona nord-vestică a Poloniei, unde multe ţări şi-au trimis formaţii artistice în cadrul schimburilor culturale europene. În prima zi a festivalului au urcat pe scena din piaţa centrală a oraşului formaţii artistice din Polonia, unde interpretările corale au fost de o calitate ireproşabilă: Ansamblul folcloric universitar din Cok-Turcia a avut o evoluţie de ţinută, Grupul folcloric Viginti Millys-Italia a primit aplauze meritate, însă cînd au urcat pe scenă artiştii clujeni, cu tricolorul în mînă, îmbrăcaţi în portul tradiţional al zonei noastre, publicul s-a ridicat pur şi simplu în picioare. Jocurile: Arăduit , Crihalma, Fecioreasca, Suita de jocuri din Batin şi Jocul din Palatca au smuls ropote de aplauze, iar cameramanii televiziunilor nu au pierdut ocazia de a înregistra ritmurile, graţia, supleţea şi bătăile pe cizmă, iar melodiile lui Grigoraş Dinicu şi Ciocîrlia au potenţat valoarea spectacolului. Baletul „Sonczko” din Ucraina a fost notat tot cu superlative, mai ales că directorul şi coregraful ansamblului este un român din Moldova de dincolo de Prut, artist al poporului din Ucraina, care s-a lipit de noi pentru simplul motiv că simţea nevoia lăuntrică de a conversa în graiul strămoşesc.

Şi pentru a arăta polonezilor ce mai ştim încă să facem cu mintea şi mîinile noastre de geto-daci, în vecinătatea scenei a fost deschis un mini –stand în care a fost expuse cusături, costume populare pentru copii şi tineri, ţărăncuţe în miniatură şi alte obiecte de artizanat realizate de cojocneanca Veturia Suciu, meşter popular, membră a Academiei Artelor Tradiţionale din România, care , la 81 de ani, are o vigoare demnă de invidiat.

În seara primei zile, organizatorii festivalului au invitat românii, ucrainenii, turcii şi italienii la un local cu program de discotecă, din meniul serii nelipsind…”Varza a la Cluj” şi „polonezul” gazdelor. Şi tot la capitolul surprize am consemnat apariţia unei familii de rromi din Braşov, cu piranda ţinînd doi puradei de mînă şi avînd un al treilea „pe drum”. De la ei am aflat că polonezii sînt foarte generoşi, umplîndu-le zilnic punga cerşelii cu zloţi, ce echivalează cu peste două milioane de lei vechi. Ba mai mult, se interesau de suspendarea lui Băsescu, ei angajîndu-se că nu vin în ţară pînă acesta nu părăseşte Cotroceniul.

Şi cum aria festivalurilor a fost largă, în ziua a doua, românii, italienii şi turcii au fost invitaţi la Kowale Oleckie, pentru a-şi aduce contribuţia artistică la reuşita Festivalului „Czterech Kulture”, unde s-a scandat România, s-au făcut multe fotografii şi înregistrări video cu artiştii şi cu delegaţia clujeană, care se grăbea să ajungă la Olecko, unde românii au urcat din nou pe scenă la ora 20.30.

Ziua a treia, respectiv duminică, nu a fost deloc uşoară. La ora 10 delegaţia clujeană a participat la slujba religioasă din impunătoarea biserică romano-catolică din inima tîrgului, unde Papa Ioan Paul al II-lea pare că îşi binecuvîntează credincioşii la intrarea în lăcaşul de cult, apoi s-a desfăşurat parada cîntecului şi portului popular, o adevărată explozie de culori şi broderii, ce au animat străzile pline cu un public ce a răsplătit manifestarea cu aplauze şi semne ale prieteniei, festivalul încheindu-se cu un spectacol susţinut de fanfara oraşului şi înmînîndu-se, apoi, diplome şi plachete tuturor participanţilor.

Şi, cum la 70 km de Olecko, s-a aflat că românii din Cluj au cucerit publicul prin valoarea spectacolelor prezentate, organizatorii altui festival, la Wegorzewo, au insistat pe lîngă directorul Tiberiu Groza să participe în programul celei de-a XXXV-a ediţii a „Miedzynarodowy Jarmark Folkloru-20012”, alături de ruşi, turci şi alte formaţii artistice de pe continent. Invitaţia a fost onorată, ba mai mult, ansamblul nostru a vizitat o mare expoziţie a producătorilor autohtoni de artizanat care lucrau pe ateliere în lemn, sticlă, pictură, textile, lut etc.

Turneul ansamblului Rapsodia Someşană s-a încheiat la Kruklanki, unde manifestarea cultural artistică s-a desfăşurat sub genericul : „Biesiada Agrotorystyczir Kruktankna”, într-un decor fascinant din apropierea celei mai mari rezervaţii de zimbri din Polonia.

A fost, aşa cum rezultă din genericul de mai sus, o mare manifestare agro-turistică şi culturală, în care polonezii au avut ce prezenta în acest an agricol, cînd seceta a dijmuit destul de mult culturile cerealiere, legumicole şi chiar pomicole din multe ţări din vecinătatea noastră.

Închei acest reportaj cu versurile : „Drag mi-i jocul românesc, /Dar nu ştiu cum să-l pornesc, /Că de nu l-oi porni bine, /Eu m-oi face de ruşine…”, la care adaug concluzia liderului de sindicat de la RATUC , dl Andrei Rusu, care spunea că „veteranii” acestui ansamblu nu s-au făcut de ruşine, ci au prezentat judeţul şi ţara în cea mai autentică şi elegantă ţinută artistică, dovedind că zecile de ani petrecuţi pe scenă au contribuit la potenţarea permanentă a tezaurului folcloric transilvan, atît de gustat de polonezi în acest început de august 2012, noi reţinînd şi provocările pentru ediţiile viitoare.

Dumitru VATAU