Radarul antirusesc al lui Saakaşvili

Nezavisimaia Gazeta

Georgia vrea să înlocuiască Turcia în cadrul ţărilor care vor găzdui pe teritoriul lor elemente ale scutului american antirachetă. Această propunere, care ar fi fost refuzată mai demult de preşedintele american Barack Obama, a fost reiterată recent de liderul georgian Mihail Saakaşvili într-un interviu acordat publicaţiei Daily Beast. Dacă partea americană se va răzgîndi şi va accepta propunerea lui Saakaşvili, atunci, spre deosebire de Turcia, Georgia nu va refuza să-i ofere Israelului date obţinute cu ajutorul radarului desfăşurat.

Aceasta nu este prima încercare a lui Saakaşvili de a consolida prezenţa militară americană în Georgia. Cele precedente, inclusiv promisiunea de a crea o bază militară completă, erau primite cu precauţie de SUA. Pe de o parte, propunerile lui Saakaşvili par să se încadreze în planurile SUA, care prevăd o consolidare a influenţei lor şi în acelaşi timp permit menţinerea unei grupări militare destul de serioase relativ aproape de Iranul inamic. Dar, pe de altă parte, Washingtonul nu doreşte deloc să fie implicat în conflictul dintre Georgia şi Rusia.

Motivele care îl îndeamnă pe Saakaşvili să dorească desfăşurarea radarului în Georgia sînt fireşti, mai ales după războiul ruso-georgian din 2008. Astfel, actuala propunere are un caracter practic şi raţional, fiind în mare parte una cîştigătoare.

În primul rînd, relaţiile dintre Tbilisi şi Moscova nu pot fi mai rele decît acum. Din punct de vedere practic, pentru Rusia nu are prea mare importanţă unde se va afla radarul – în Turcia sau în Georgia, însă venind din partea Tbilisi acest lucru pare o nouă provocare, o etalare a politicii antiruseşti şi, în mod teoretic, ar putea determina Rusia să amplaseze, în Abhazia de exemplu, complexul tactic operativ-tactic “Iskander-M”, capabil, în caz de necesitate, să suprime radarul.

În al doilea rînd, Saakaşvili se foloseşte de o nouă ocazie pentru a-şi arăta loialitatea faţă de SUA şi faţă de Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

În al treilea rînd, Saakaşvili se teme în mod real de un atac militar din partea Rusiei, ale cărei trupe se află, după cum declară chiar liderul georgian, “la numai 60 de km de Tbilisi”. Această temere se amplifică dată fiind probabila revenire a lui Vladimir Putin în fotoliul prezidenţial al Federaţiei Ruse. În acest sens, prezenţa contingentului american va deveni dacă nu o garanţie a stabilităţii regimului georgian, atunci cel puţin, în viziunea lui, va reduce nivelul de ameninţare la adresa sa.

În al patrulea rînd, dacă americanii vor accepta să amplaseze radarul în Georgia, atunci acest lucru va majora importanţa regională a ţării, lezată de aceleaşi evenimente din 2008.

În al cincilea rînd, declarînd că nu se va opune oferirii de date obţinute prin acest radar Israelului sau oricărei alte ţări, Saakaşvili ar putea spera la o anumită ameliorare a relaţiilor cu Tel Avivul, vizibil înrăutăţite după arestarea la Tbilisi a unor importanţi oameni de afaceri israelieni.

Consecinţele negative (ale amplasării radarului american pe teritoriul georgian) s-ar putea reduce la unele explicaţii cu Turcia. De altfel, în această clarificare a problemei, Tbilisi ar putea sublinia faptul că, prin condiţia pusă de a nu folosi radarul în interesele Israelului, Ankara a determinat ea însăşi Georgia, care aspiră la NATO, să-şi ofere serviciile. Cu atît mai mult cu cît după “ultimatumul turc” SUA au început să caute în mod evident alternative.

Speranţele lui Saakaşvili privind amplasarea radarului în Georgia nu par extrem de exagerate. Amintim că atunci cînd Obama a respins prima dată propunerea liderului georgian privind extinderea prezenţei militare americane un “ultimatum turcesc” încă nu exista.