Publicaţii clujene “Tribuna”, nr. 242, 1 – 15 octombrie, 2012

Despre scris

Este tot mai greu să alegi un titlu, mai ales atunci cînd toate, toate merită atenţie, toate merită evidenţiate.

Am ales de data aceasta Epistolarul cu mărar şi dame. Despre scris de Ovidiu Pecican. L-am ales dintr-un singur motiv, argumentat desigur. L-am ales deoarece, graţie unei cărţi, “masivul volum de corespondenţă al lui Emil Brumaru, una din cărţile de căpătîi ale anului 2012”, faptului că ne oferă o lectură incitantă dar şi datorită faptului că îndreaptă atenţia asupra obsesiei “adevărate a scriitorului : scrisul”. Citatele oferite sînt multe şi edificatoare, vă supun atenţiei două din multele existente : “… scrisul în sine e ceva dumnezeiesc”, respectiv “Să poţi scrie ! Indiferent de ce se întîmplă în jurul tău, să-ţi iei pixul, foiţa portocalie, ceaşca de teracotă galbenă şi să scrii unui prieten, e minunat”. Acesta este Emil Brumaru, acesta este scrisul său, rînduri devenite pledoarii pentru scris, pentru lectură, pentru noi şi noi prietenii. Un Emil Brumaru care trebuie cunoscut la dimensiunea operei lăsate moştenire.

“Un proces al scrisului românesc. Caragiale – Caion” de Constantin Cubleşan este la fel de incitant şi de citit. Artioclul readuce în atenţie datele esenţiale ale unui proces care a făcut valuri la început de secol XX, un Caragiale acuzat că *ar fi plagiat piesa ‘Năpasta’ după opera unui scriitor ungur, Kemeny Istvan, tradusă la Braşov, în 1848, de un anume Alexandru Bogdan,…”. Finalul este cel cunoscut, de reţinut sînt însă cuvintele lui Caragiale, “Sentinţa e excelentă. Eu n-am făcut proces din răutate, nici din răzbunare. Pe cine să mă răzbun ? Pe Caion ? N-am voit să zez de polemică… Am voit să se dovedească în faţa justiţiei poporului că acuzaţia de plagiat e o impertinenţă de copil,…”

Un alt punct de interes îl constituie în numărul 242, interviul luat scriitoarei Ruxandra Cesereanu, “Poetul autentic trebuie să fie o ‘bestie’ faţă de sine însuşi”, interviu realizat de Lucia Dărămuş, interviu despre scris, deste vocile scrritoarei, despre lecturi şi biblioteci, despre fericire, despre realitate. Este interviul care merită toată atenţia. Mai ales că din nou ne reîntîlnim cu două teme centrale ale numărului 242, scrisul şi lectura.

242 interesează, veţi admite greutatea alegerii unui titlu, prin ‘Expoziţia GADE la Cluj’ (de Livius George Ilea), cronica filmului ‘Din dragoste pentru Roma’ de Lucian Maier, ‘Şi-a fost noaptea albă a Filmului Românesc…’ de Cristina Zaharia, ‘Teatrul dezbate sindromul spectatorului’ de Oana Cristea Grigorescu, ‘Un Hamlet succint şi profund’ de Aglika Stefanova Oltean, ‘Cîştigătorul nu ia nimic’ de Mugurel Scutăreanu (în secţiunea ‘muzica’), ‘My name is Miles. Miles Davis…’ de Ioan Muşlea în ‘jazz story’, ‘Andrei Zanca, zicudul…’ de Radu Ţuculescu, ‘Tăbliţa electronică şi oportunităţile’ de Adrian Ţion în ‘zapp media’, ‘Ian McEwan – mort după dulce’ de Virgil Stanciu în ‘flash meridian’, ‘Focul – Lupul falnic de pe acoperiş’ de Flavia Teoc în ‘metaforele nordului’, ‘Savînd vieţi în România. Ziua Mondială de Prevenţie a Sinuciderii’ de Ioana Cosman, ‘Locuri (moduri) ale artei contemporane’ de Vasile Radu (în ‘patrimoniu’), debutul poetului Bogdan T cu ‘Grădinile Neumarkt – Vara’, proza lui Mihail Onaca (‘Burghezul la anaghie’, ‘Dinţi şi morcovi’, ‘Baba avea un ochi demonic’,…), ‘Cu Dante în Purgatoriu’ de Laszlo Alexandru, ‘Horia Zilieru – narcisismul poemului’ de Ion Pop, ‘Cartea moralistului’ de Mircea Popa (cronica volumului ‘Clipe de viaţă, clipe de meditaţie’ de Vistian Goia), ‘Despre Brauner şi colateral’ de Ştefan Manasia (articol despre “unul din numele uriaşe ale mişcării avangardiste europene şi ale artei secolului XX”), editorialul ‘Individualismul colectiv’ de Sergiu Gherghina.

Demostene ŞOFRON