Publicaţii clujene “Tribuna”, nr. 235, 16 – 30 iunie 2012

Marcel Iancu

Recunosc de la bun început, este foarte greu să alegi un titlu. Şi cînd ai de unde alege, numărul 235 este afirmaţia acestui demers, greutatea şi responsabilitatea devin apăsătoare. Aş fi putut opta pentru ‘Premiile TIFF 2012’, pentru ‘Metaphisical Architecture’ (Livius George Ilea), pentru ‘Un Shakespeare pentru România’ (Claudiu Groza) sau ‘De ce eu, român, prefer Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca (Lucian Ţion), aş fi putut opta în egală măsură pentru ‘Alţi ani de pelerinaj’ (Mugurel Scutăreanu), ‘Magie, romantism, dans’ (Alba Simina Stanciu), ‘Jazzul free’ (Ioan Muşlea), ‘Săpînţa pe harta filmului transilvan’ (Adrian Ţion), ‘Moartea lui Carlos Fuentes’ (Virgil Stanciu), ‘M. T. Romanescu – memoria privirii’ (Viorica Guy Marica), ‘Caricatura consumerismului în rubrici matrimoniale’ (Nicoleta Poenar), ‘Un act de blasfemie impie. Teodor Tanco. Studiu de caz’ (Mircea Popa), ‘Manipularea ideii de Eminescu’ (Aurel Sasu), ‘Comedia ca gtriumf al artei’ (Mircea Tomuş), ‘Circumscrieri identitare prin literatură’ (Ovidiu Pecican), ‘Sanda Cordoş şi intermitenţele istoriei’ (Irina Petraş), ‘Fisurile europene’ /Sergiu Gherghina), ‘La dreapta-mprejur !’ (Laszlo Alexandru), ‘Analogii monstruoase în teoria muzicală a Evului Mediu’ (Ionela Iacob), ‘România şi Polonia : o comparaţie ce nu are sens’ (Alin Codoban), ‘Frica de sau la Caragiale’ (Vasile Gogea), ‘Undeva la Palilula’ (Lucian Maier), ‘Labirinturi albe şi subsoluri cu şobolani’ (Alexandru Jurcan), ‘Disidenţă şi cochetărie sau despre datul după cireş’ (Ion Creţu), unele inedite ca abordări şi mod de tratare a subiectelor, fiecare articol în parte cerînd din start aplecări şi comentarii.

Prefer articolul ‘Marcel Iancu, un vizionar al artei moderne’ de Ion Pop. Îl prefer din mai multe motive, egale ca importanţă. Personala Marcel Iancu (1895 – 1984) de la Bucureşti, mai – iunie 2012, Galeria ‘Colors Art’, a fost ocazia de a vedea o selecţie “reprezentativă din lucrările pictorului, graficianului, arhitectului, teoreticianului şi animatorului avangardist”. O selecţie a lucrărilor exigent operată, “cu numeroase lucrări din colecţii particulare (mai ales cea a familiei Iancu, dar şi altele, din Franţa sau România şi Israel)…”. Este expoziţia din care nu au lipsit lucrări din epoca dadaistă, “studii pentru sculptură”, litografii cubiste, uleiuri din anii ’30 – ’40 care, citez, “fac trecerea spre etapa mai nouă a plasticii lui Marcel Iancu din anii israelieni : fermitate a desenului, în linii apăsate, în faţă cu arhitectura caselor de pe ţărm, …”, acuarele, ciclul de desene combinate cu acuarelă ‘Don Quijote’, portretele unor VIP-uri ale timpului cum sînt Ion Vinea, Tzara, Maria Ventura, Margareta Sterian, Brâncuşi, regele Carol al II-lea, fotografii şi machete ale unor lucrări importante ale arhitectului Marcel Iancu.

O asemenea expoziţie este un eveniment, unul care s-a ridicat “la nivelele cele mai exigente pe care o galerie europeană de artă şi le poate propune. E încă un pas important în cunoaşterea mai largă şi mai aprofundată a operei unui eminent artist al secolului XX”. O expoziţie care ar fi excelent dacă ar poposi şi la Cluj-Napoca !

Demostene ŞOFRON