Publicații clujene: revista STEAUA nr. 9/2018

Imaginație, imaginar și imaginal

De câte ori întâlnesc nume publice, indiferent pe ce fel de suport de comunicare apărute: X Hossu, A B C Hossu, Y Hossu, imediat gândul mă duce la Înalt Preasfințit Episcopul, la Eminența Sa, la Cardinalul Iuliu Hossu, și știu cu siguranță că este vorba de o rudă mai mult sau mai puțin îndepărtată a eroului României, care acum, la aniversarea Centenarului țării căreia i s-a dăruit de tot și cu toate, este martirizat a nu știu câta oară și numai pentru că niciunul dintre descendenții Hossu, indiferent unde s-ar afla pe pâmânt, nu a mișcat un deget pentru salvarea de la ruinare a frumoasei case unde Vlădicul s-a născut, unde a văzut lumina lumii, la Milașul de Câmpie (jud. Bistrița-Năsăud). În 1990 case părintească a copilului Iuliu Hossu era încă pe picioare și arăta bine. Nu se poate spune că de ani mulți nu s-au făcut demersuri, nenumărate, după câte știu, pentru salvarea casai Sfântului Românilor din Transilvania, iar în acest an să fi avut bucuria de a luat cu toții parta la deschiderea Casei Memoriale Cardinal Iuliu Hossu. Aceste bune intenții însă, apărute mai ales în media scrisă și văzută, după cunoștințele mele, s-au lovit mereu de îndărătnicia urmașilor Vlădicului, și nu cred că sunt puțini (nepoți, mai ales), care acolo, în satul acela, din păcatele păcatelor, au manifestat cu totul alte interese. Acum locul din Milaș este o ruină. Praf și pulbere. Însă nu am auzit nici pâs, de ani de zile, din partea vreunui descendent Hossu. Măcar vreo explicație, ceva, acolo… Oficialități de multe feluri au încercat să salveze casa, însă proprietatea din Milașul de Câmpie este a Hossilor.

Revista „Steaua” publică un documentar, „Drumul Rezoluției: Presă și memorie (I)” de Gelu Hossu, despre evenimentele consemnate în presa vremii, în toată presa vremii, care au precedat și au urmat marele act al Întregirii României la 1 Decembrie 1918. Clujul Echinoxist, la 50 de ani de aduceri aminte, cu mulți echinoxiști prezenți, în frunte cu Magistrul Ion Pop, strâsnd uniți, care au făcut din aniversare un șir de grozave evenimente care au ajuns la inimile tuturor. Bravo!

Universitatea Babeș-Bolyai, în parteneriat cu Academia Română Filiala Cluj și cu Universitatea Națională de Arte din București, desfășoară în perioada 2018-2020, un proiect de cercetare intitulat „Enciclopedia imaginariilor din România. Patrimoniu istoric și identități cultural-lingvistice” (ROMIMAG), condus de Corin Braga, decanul Facultății de Litere. Programul își propune să realizeze o „bază de cunoștințe” și o enciclopedie în cinci volume dedicate imaginarului lingvistic, literar, istoric, religios și artistic din România, care să ofere o perspectivă sinoptică asupra identităților spirituale și a moștenirii noastre culturale. Iată câteva mici „repere” desprinse din studiul lui Corin Braga: „În istoria ideilor, pot fi distinse trei mari accepțiuni ale termenului mai general de fantezie: imaginație, imaginar și imaginal… De la Platon, trecând prin Descartes și Bacon, până la Sartre, imaginația a fost văzută ca o facultate spirituală intermediară între simțuri și memorie, pe de o parte, și intelect și rațiune de cealaltă. Imaginația preia reprezentările senzoriale stocate în memorie și, recombinându-le în aleatoriu, necontrolat, creează imagini mentale false, iluzorii, himerice. Ea este așadar «mama tuturor erorilor» și trebuie corectată fie prin corelarea cu experiența externă (după cum susține școala «empiriștilor»), fie prin supunerea la criteriile logice (după cum susține școala «raționaliștilor»). Neavând referenți în realitatea exterioară, imaginația vizează doar vidul ontologic, creează doar «cópii ale cópiilor» după Platon, este generatoare de neant după Sartre”.

Sumarul publicației mai cuprinde cronici literare, de film, dramatice, multe recenzii de carte, eseuri, alte studii. Editorialul semnat de Adrian Popescu este un omagiu adus Prof. Mircea Zaciu.

Virgil RAȚIU