Publicații clujene: revista STEAUA nr. 2/ 2019

In memoriam Marian Papahagi și Leon Baconsky

Revista STEAUA închină celor doi profesori universitari câteva pagini de aduceri aminte scrise cu spirit academic. De la plecarea la cele veșnice a lui Marian Papahagi se împlinesc 20 de ani. Cum mai trec risipitori anii! Criticul și poetul Ion Pop, prietenul profesorului dispărut, nu face un ritual comemorativ gândind că Marian Papahagi a rămas una din figurile cele mai vii ale vieții culturale românești, un reformator al Universității românești. De aceea și propune, pentru că cele scrise și tipărite rămân totuși mai mult decât vorbele care zboară, ca să se realizaze cât mai curând o searie reprezentativă a SCRIERILOR sale, care să-i fixeze definitiv efigia spirituală. Ele ar da seama – scrie Ion Pop –, mai bine decât orice altceva, despre fundamentalele „rațiuni de a fi” în lume ale unui intelectual român de elită.

La rândul ei, Ruxandra Cesereanu: „…Dispariția lui Marian Papahagi, dascălul meu de portugheză, pe care l-am admirat enorm și cu care am învățat tête-à-tête fragmente din literatura lusitană pe care dorea să mi-o livreze în secvențe esențiale. Inteligența sa strălucitoare, erudiția suplă, stilul dăruitor de profesor și om, pasiunea lui cărturărească de invidiat și respectat, toate aceste calități îl făcuseră iubit de studenți și prețuit de ceilalți dascăli”.

Leon Baconsky, nu de multă vreme plecat dintre noi, in memoriam, este evocat de Doina Curticăpeanu, Ion Pop și Titu Popescu. „Leon Baconsky – scrie Titu Popescu – făcea parte din acea familie aleasă de dascăli clujeni care au dus prestigiul academic al filologiei pe culmile recunoașterii naționale, care au alimentat, cu misterul conviețuirii lor, râvna studenților de la litere. Era un portret de grup care strălucea pe firmamentul facultății, căruia noi, studenții, ne închinam cu sfiiciune, îi urmăream în gând și ne mândream cu prestigiul lor în discuțiile noastre zilnice. În jurul anilor ’60 era vremea lor de maximă strălucire – a lui Iosif Pervain, Mircea Zaciu, Ion Vlad, Romulus Tudoran, Mircea Zdrenghea”.

Revista STEAUA aniversează 70 de ani de existență. Evocarea anilor ce au trecut o face fostul director al revistei, scriitorul Aurel Rău, într-un dialog cu Lucia Negoiță. Pe A.E. Baconsky, numir secretar de redacție al publicației în 1950, îl portretizează în cuvinte potrivite Crina Bud. Despre o altă aniversare de spirit și a memoriei scrie Ioana Boca: în anul 2018, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței și Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului au aniversat 25 de ani de la înființare. Fondatorii Memorialului sunt Ana Blandiana și Romulus Rusan.

Un grupaj de cronici la patru cărți: „Lumea care n-a fost. O odisee în scrisori și documente moldovenești din prima parte de secolului al XVII-lea” (Ed. Polirom, 2018), „Pavel Chihaia. Aventurile vocației” (Ed. Mega, 2018), „De ce n-a devenit Ceaușescu legionar” (Ed. Ecou Transilvan, 2018) și „Tresăriri critice: dezmorțiri literare” (Ed. Limes, 2018), tuspatru semnate de Ovidiu Pecican, ne amintesc că autorul lor (istoricul, eseistul, prozatorul), a împlinit 60 de ani. Îi urează la mulți ani, citindu-i cărțile, cronicarii: Adrian Țion, Andrei Zamfirescu și Doru Pop.

Semnalez cronici literare: Constantin Cubleșan scrie despre volumul de poeme semnat de Carmen Firan, „Femeia de nisip” (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2018, Colecția Orfeu). Ion Pop despre „Dosarul Bacovia”: În urmă cu două decenii, Constantin Călin a pornit o cercetare amplă, documentată asupra vieții și operei lui George Bacovia. În 2004 a apărut volumul II. În 2017, la Ed. Babel, Bacău, a apărut „Dosarul Bacovia. Triumful unui «marginal»”, vol III. Acest ultim volum al trilogiei bacoviene este dedicat receptării scrisului său, ajungând să confirme o figură de primă mărime a liricii românești. Alte cronici de carte sunt semnate de Victor Cubleșan (la cartea de proze „Uscătoria de partid” de Radu Țuculescu), Delia-Simona Crețu (la cartea „Cealaltă viață” de Gellu Dorian), Andrei Moldovan (la volumul „De la Ion al Glanetașului la Apostol Bologa” de Săluc Horvat), Elena M. Câmpan (la volumul „Paranteză deschisă” de Cornel Cotuțiu) etc. Numărul este ilustrat cu fotografii de Pierre Pichot.

Virgil RAȚIU