Publicaţii clujene: NEUMA nr. 5-6 (7-8), mai-iunie, 2018. Tinerii de azi, victime ale sistemului social actual

    Este cea mai tânără revistă de cultură din România, cu apariţie bilunară. Grupul de scriitori/redactori se înscrie în media de tinereţe: Andrea H. Hedeş – director, Andrei Moldovan – redactor şef, Alexandru Jurcan, Eugen Cojocaru, Flavia Adam, Florica Bud, Niculina Oprea, Nicoleta Milea, Radu-Ilarion Munteanu – redactori; corespondenţi din străinătate: Roxana Dima (Italia), Dragoş Cosmin Popa (Spania); prezentare grafică şi DTP: Gelu Iordache.

    Editorialul semnat de Andrea H. Hedeş e întitulat „Unde ne sunt cititorii?”. Constatările editorialistei sunt la vedere: Nu de scriitori şi nu de cărţi ducem lipsă. Inflaţia de cărţi face însă ca nu oricine scrie să fie şi scriitor şi nu orice poartă ISBN să fie şi carte. În schimb cititorii sunt din ce în ce mai puţini. Societatea românească este dominată de imperiul vizualului şi de mentalitatea de tip „fast food”, adică de tot şi toate primite de-a gata, mură-n gură. Un cititor de carte nu se încadrează în aceste dominante. Aplecarea asupra cărţii presupune un anumit efort, presupune deranj şi mobilizare interioară, un trecut mobilat cu o cantitate şi o calitate a cunoştinţelor. Pentru câştigarea cititorilor fac eforturi editorii, librarii, managerii culturali. Faptul că scriitorii se citesc între ei apare ca firesc. Unde trebuie căutată calitatea cunoştinţelor cititorilor? Desigur, în procesul de învăţământ, unde lucrurile care ar trebui să formeze baza solidă a acestuia nu stau tocmai în regulă. Tinerii ies din şcoală fără să ştie cu adevărat cine sunt. Generaţiile care ies pe porţile şcolii suferă de o disoluţie a sentimentului apartenenţei la acest popor, la această ţară. Tinerii absolvenţi de liceu par crescuţi şi făcuţi doar pentru a supravieţui. Şi nu sunt cu absolut nimic vinovaţi în alegerile pe care le fac. Ei sunt victime ale sistemului social actual şi alcătuiesc încă o generaţie de sacrificiu. Acestea ar fi şi sunt problemele cu accente grave în societatea românească.

Acad. Ioan-Aurel Pop, în microeseul semnat, aşează cronicarii români între istoricii conştienţi ai României. După o introducere analitică privind istoria ca disciplină care cercetează trecutul unei naţiuni şi memoria ei colectivă, dă cuvântul cronicarilor. Grigore Ureche (pe la anul 1600): „Rumânii, câţi se află lăcuitori în Ţara Ungurească şi la Ardeal şi la Maramoroşu, de la un loc sântu cu moldovenii şi toţi de la Râm se trag”; şi că în Transilvania „mai multu-i ţara lăţită de români decâtu de unguri”. Miron Costin: „Aşa şi pentru neamul acesta, de care scriem, din ţările acestea, numele său drept şi mai vechi este român, adecă, râmlean, de la Roma”; „Şi aşa este şi acestor ţări, şi ţării noastre, Moldovei, şi Ţării Munteneşti: numele cel drept din moşi strămoşi este român, cum îşi cheamă şi acum locuitorii din ţările ungureşti, şi muntenii ţara lor şi cum scriu şi răspund cu graiul: Ţara Rumânească”. Urmează un comentariu la Dimitrie Cantemir întărit cu citate din scrierile lui. Ioan-Aurel Pop critică faptul că Dimitrie Cantemir şi cronicarii români sunt consideraţi de unii „istorici” contemporani martori ai separatismului şi regionalismului românesc. De aceea Ioan-Aurel Pop îi consideră pe autointitulaţii „istorici de azi” simpli autori de ficţiuni pentru că în „cercetările” lor nu lucrează în numele adevărului omenesc.

Mircea Muthu vine cu inserţii culturale transilvane în eseul „Revoluţia şi mitul”, abordând Revoluţia de la 1848 din Transilvania, Adunarea Naţională de la Blaj, din 15-17 mai, care au rămas în conştiinţa românească şi în vremurile care au urmat, ai cărei corifei au intrat în imaginarul mitologic românesc, deschizând în literatură calea realismului mític.

Virgil RAŢIU