PSD, la intersecţia dintre “prea puţin” şi “prea mult”

Discursul preşedintelui Iohannis în Parlamentul României, criticat intens de unii şi lăudat de alţii, are meritul de a prezenta reperele aşteptărilor prezidenţiale şi măcar o parte a celor care au protestat zile în şir în stradă. “Retragerea ordonanţei 13 şi eventual demiterea chinuită a unui ministru este, cu certitudine, prea puţin. Alegeri anticipate însă, sunt, în aceasta fază, prea mult” a explicat profesoral preşedintele, care a adugat că soluţia aflată în această “marjă de manevră” aparţine PSD-ului. Deşi formularea “demisia guvernului Grindeanu” nu a fost rostită, din discurs se poate deduce că exact la această soluţie se referă preşedintele Iohannis, dacă nu cumva şi la ceva mai mult, la ceva ce l-ar privi direct pe şeful PSD-ului. Căci apelul pentru găsirea unui “guvern puternic, care lucrează transparent, predictibil şi nu noaptea, pe furiş”, şi întrebarea retorică “merită România acest sacrificiu pentru câţiva parlamentari?” par a nu mai lăsa loc nici unui dubiu privind alte interpretări.

Evident, opiniile despre cât de justificate sau oportune sunt aceste solicitări, diferă radical: coaliţia aflată la guvernare este clar împotriva unei asemenea soluţii, iar opoziţia este, la fel de clar, pro. Însă, este cert că una dintre aprecierile preşedintelui nu poate fi contestată: PSD-ul (căci pe cei de la ALDE nu-i mai bagă aproape nimeni în seamă) trebuie să aleagă o metodă de rezolvare a situaţiei. Aceasta nu doar fiindcă deciziile guvernului girat de acest partid au dus la actuala stare a lucrurilor, ci, mai ales, fiindcă PSD-ul are o majoritate confortabilă în Parlament, fiind perfect îndreptăţit de votul din 11 decembrie să conducă România. Şi dacă cei care conduc ţara nu găsesc o soluţie eficientă, atunci cine ar trebui să o facă?

Este destul de greu de anticipat ce va face PSD-ul. Deocamdată, atitudinea pare a fi de respingere totală a altor opinii decît a celor proprii. Opţiunea a fost demonstrată şi de neinspirata ieşire din sală a pralamentarilor “puterii” în timpul discursului lui Iohannis. Spun neinspirată, pentru că acest gest a transmis, încă o dată, că PSD-ul nu este dispus să respecte alte păreri. Doar să le respecte, nu neapărat să le dea curs. Este, de fapt, aceeaşi atitudine de la începutul protestelor, denumite ba “mineriadă”, ba “lovitură de stat”, pentru ca abia apoi, după ce în stradă au ajuns sute de mii de oameni, tonul “fruntaşilor” din PSD să devină ceva mai ponderat. A continua în aceeaşi manieră comunicarea cu “opozanţii”, este o metodă la fel de eficientă ca aceea care a dus la declanşarea protestelor. Indiferent de ce decizie va lua, PSD-ul va trebui să fie foarte atent atât la agrumentele cu care o motivează cât şi la modul în care o transmite, iar orice derapaj în acest sens ar putea duce la alte manifestaţii, mai ales că acestea, deşi s-au diminuat semnificativ ca intensitate, nu au dispărut în totalitate. Iar o nouă rundă de confruntări cu nemulţumirile populaţiei, sau măcar a unei părţi a acesteia – cum îi place PSD-ului să creadă, nu ar face altceva decît să dilueze şi mai mult susţinerea pe care o mai are acest partid.

 Viorel Dădulescu