Provocări şi obrăznicii

Pe măsură ce ne apropiem de anul 2018 când vom aniversa centenarul Marii Uniri, asistăm la o intensificare a atitudinilor provocatoare la adresa României orchestrate de „comisarii” iredentismului hungarist. Şi asta pentru că, deşi au trecut 100 de ani de de la decizia istorică de la Alba Iulia, confirmată pe plan internaţional prin Tratatul de Pace de la Trianon, nostalgicii Ungariei Mari nu acceptă nici acum noua realitate politico-geografică. Minţi bolnave caută din răsputeri pretexte şi motive pentru a crea tensiuni şi a umbri Marea Sărbătoare a României. În seria acestor provocări se înscrie şi atitudinea de o obrăznicie ieşită din comun pe care liderului UDMR, Kelemen Hunor a manifestat-o cu ocazia lansării la Cluj-Napoca a candidaţilor Uniunii. “Acel moment, 1918, a însemnat o înfrângere pentru noi, să fie clar acest lucru. Nu poţi uita durerea cauzată de această înfrângere, nu poţi să treci peste durerea aia(…)Putem respecta suveranitatea acestei ţări, putem respecta comunitatea majoritară dacă aceasta, prin liderii săi politici, va putea şi va ţine cont de promisiunile făcute în 1918 la Alba Iulia”, afirma Hunor. Obrăznicia de grof stapân în Transilvania ca pe vremea perioadei de tristă amintire pentru români şi nu numai a dualismului austro-ungar este clară. Practic, Hunor vine să condiţioneze respectarea de către minoritatea maghiară a acestei ţări şi a naţiunii române de îndeplinirea unor „promisiuni”. Care promisiuni, domnule Hunor? Modul în care liderul UDMR abordează această problemă este total falsă. În primul rând, documentul de la 1918 nu este al statului român, fiind adoptat de reprezentanţii majorităţii româneşti din Transilvania şi nu de întreg poporul român. Pe de altă parte, maghiarii din Transilvania nu au participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, nefiind parte în actul adoptat. Prin urmare, nu există niciun raport juridic între cei care au adoptat Rezoluţia de la de la Alba Iulia şi comunitatea maghiară. Românii s-au adunat la Alba Iulia cu un singur scop: de a-şi proclama Unirea. Liderul UDMR ştie foarte bine acest lucru, după cum ştie şi faptul că Rezoluţia unirii reprezintă o declaraţie de principii, un set de propuneri pentru viitoarea constituţie. În realitate însă, intervenţia de la Cluj-Napoca a liderului UDMR se înscrie în şirul de provocări şi maşinaţiuni făcute împotriva majorităţii româneşti. În acest registru face parte şi manifestarea ce a avut loc sfârşitul săptămâni la consulatul din Miercurea Ciuc, al cărei protagonist a fost Semjen Zsolt, vicepremierul Ungariei. Nu ar fi prima data când oficialul ungar recurge la astfel de practici. De data aceasta, Semjen a venit în România să acorde premiul „Ungurii din afara Frontierelor” către patru politicieni maghiari din România: Arpad Antal (primar al oraşului Sfantu Gheorghe); Robert Raduly (primarul din Miercurea Ciuc; Domokos Szoke (viceprimarul din Miercurea Ciuc) şi Janos Mezei, fost primar al oraşului Gheorghieni. Toţi cei patru au probleme grave cu legea, fiind cercetaţi pentru fapte de corupţie. ”Ceea ce se întâmplă este de fapt o intimidare a maghiarilor sub pretextul luptei anticorupţie,” a declarat Semjen. Şi în acest caz lucrurile sunt clare. Semejen a căutat să sfideze autorităţile romane, glorificând persoane care au înţeles să-şi folosească funcţia pe care o deţin în detrimentul cetăţenilor a căror interese pretind că le reprezită. Nu ştim care va fi, în continuare, atitudinea Guvernului României, însă este evident că noul guvern şi noua majoritate parlamentară va trebui să caute măsuri astfel încât Sărbătoarea Naţională din 2018 să nu fie umbrită de provocări revisionist-revanşarde şi de pretenţii horthysto-szalasiste.