Protecţia datelor

Radu VIDA

Cifre: în 2014 au fost finalizate 440 de investigaţii privind nereguli în protecţia datelor. Dublu faţă de 2013. Nu că ar avea vreo importanţă, dar vă informăm că pentru aceste abateri de la lege s-au aplicat amenzi în valoare de 300.000 lei.

Şi?! Nimic. Povestea asta cu protecţia datelor este ignorată pur şi simplu. Atît de către populaţie, cît şi de către instituţiile care lucrează cu asemenea date. În zeci de locuri, de la banalul abonament pentru televiziunea prin cablu, pînă la intrarea în anumite investiţii private sau de stat, datele personale de identificare ale persoanelor se… flutură pe te miri unde. Un mandat poştal pentru Trezoreria din nu ştiu care localitate mai mică a judeţului conţine toate datele persoanei care face trimiterea. Iar aceste mandate se distribuie în total dispreţ faţă de protecţia datelor pe care le conţine. Încercarea de a ţine cît mai închis sistemul de divulgare a datelor personale se loveşte de nepăsarea semenilor. Oamenii dau buletinul te miri cărui vecin, pentru a le scoate pensia, iar factorii poştali trec cu vederea obligaţiile pe care le au în acest sens, de a elibera banii numai persoanelor-ţintă, cu act de identitate propriu.

Neamuri, cumetrii, lene, ignoranţă…

Nu trebuie să spun eu că trăim într-o eră în care schimburile de informaţii nu au frontiere. Şi, ca atare, este tot mai greu să ne păzim (spatele, dar şi faţa) de furtul de identitate şi folosirea datelor personale în scopuri deviante. Uniunea Europeană are o serie de recomandări în acest sens. Iar Comisia Europeană a propus amenzi de un milion de euro pentru cei care nu respectă secretul divulgării datelor personale (Parlamentul European a fost şi mai dramatic şi a propus amenzi de pînă la 100 de milioane de euro). Există şi un Manual de legislaţie europeană privind protecţia datelor, manual tradus şi în limba română şi pus la dispoziţia publicului în sistem on-line. În fine, statele fac eforturi tot mai serioase pentru a duce la bun sfîrşit acest mare deficit în viaţa noastră. România are o Autoritate Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, are legi în acest sens (cea mai importantă, Legea nr. 872) 2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţia a datelor).

Din păcate, lumea habar n-are!

Recomandările europene sînt pe cale să se transforme în reglementări obligatorii pentru toţi cetăţenii trăitori în UE. Autoritatea Naţională de Supraveghere face ce poate pentru a aduce la cunoştinţă seriozitatea cu care trebuie privite asemenea lucruri. Sigur, recurge doar la campanii. Asta înseamnă că nu toată-ziua, bună-ziua se vorbeşte de aşa cea. Dar, pînă la urmă, bunul simţ al cetăţenilor şi al persoanelor care manipulează asemenea date ar trebui să conştientizeze că manipularea lor aiurea are consecinţe dintre cele mai grave. Avem dreptul la ştergerea datelor din mediul digital, după cum s-au înăsprit responsabilităţile operatorilor deţinătorilor de asemenea date. Există însă mari lacune în prelucrarea datelor cu caracter personal în comunicaţiile electronice din sectorul financiar-bancar şi prin mijloace de supraveghere video. Există o greoaie înţelegere pentru a se face diferenţa între libertatea de mişcare şi dreptul la viaţă privată a persoanei şi, pe de altă parte, protejarea datelor ei personale. Confuziile sînt impardonabile, iar manipularea, de către entităţi ce n-au păşit încă în spiritul secolului în care trăim, grosolană. Dacă veţi avea curiozitatea să spicuiţi măcar din Convenţia 108)28 ianuarie, 1981 a CE, veţi constata că asemenea probleme au fost luate în considerare demult de către statele cu care, acum, împărţim povara apartenenţei la Europa Unită. La ei, neglijenţele şi abaterile de la normele de conduită din acest sensibil segment al vieţii sociale au fost, în mare parte, eliminate, datorită vigilenţei fiecăruia dintre cetăţeni.

Cu tot ceea ce implică aceasta.