PROPAGANDĂ PENTRU AUTONOMIA TERITORIALĂ A TRANSILVANIEI DE ZILELE MAGHIARILOR DE LA CLUJ-NAPOCA

  Pe str.  Kogălniceanu din Cluj-Napoca, de Zilele Culturale Maghiare, s-a afişat un panou cu titlul : Transilvania, o Elveţie a României. Se distribuie şi fluturaşi cu acelaşi conţinut.Este o propagandă pentru autonomia teritorială a Transilvaniei, jignitoare pentru români. Afişul se adresează maghiarilor:  “Astăzi nu putem decide încă…”, se spune în afiş. Se spune că “cei care locuiesc aici NU au dreptul de a decide liber in treburile ce privesc propria lor regiune”. Nu se spune cine anume vor să mai decidă ceva înTransilvania şi ce autonomii vor să decidă aceştia. Şi urmează argumentele.

Este dată situaţia etnică, pentru comparaţie români- maghiari, din recensămîntul mincinos ungar de la 1910, unde maghiarii ar fi fost 31,6 %, cînd, de fapt, recenzorii i-au trecut pe toti evreii la rubrica de limbă maghiară, precum şi pe numeroşi armeni, germani/saşi, ţigani şi chiar români.

La capitolul Istorie este amintită autonomia saşilor, care era de fapt doar administrativă şi nu teritorială, cum ar lasă să se înţeleagă din afiş.
O altă supradimensionare emfatică a istoriei este şi momentul 1568 al Dietei de la Turda care – se spune în afiş – “proclamă în premieră mondială libertatea religioasă a cultelor şi a comunităţilor ». Este jenant pentru oricare cetăţean al Europei libere şi democratice de astăzi să constate că, de fapt, a fost o libertate împărţită între ei de cei de la putere şi nu şi pentru majoritatea absolută a populaţiei Transilvaniei, care era de religie ortodoxă şi nu i se acorda nici o libertate. Ar fi bine ca istoriografia maghiară să renunţe definitiv la acest clişeu ridicol, pentru a nu-l dezamăgi pe europeanul de astăzi, care nu acceptă o egalitate de tip Orwell: unii au fost mai egali ca egalii şi şi-au acordat libertăţi între ei, iar egalii puteau să fie neglijaţi, în continuare.

Alt simbol istoric afişat de realizatorii panoului este momentul 1703-1711, cu răscoala lui Rákoczi contra austriecilor, numit de autori “Războiul de independenţă al lui Rákoczi ». Dar această aşa-zis « independenţă » nu avea în program eliberarea din iobăgie a românilor majoritari în principat, nici acordarea statutului de naţiune recunoscută în ţară pentru români. Aşadar, tentaţia autorilor de a arăta în mod obsedant că Transilvania a fost autonomă, ca virtute în sine, nu-i înduioşează pe români.

Din momentul grav de la 1848-1849 este redată o imagine cu simbolul drapelului ungar, cu explicaţia : Revoluţia Paşoptistă şi Războiul de Independenţă, adică revoluţia ar avea doar o singură importanţă – cea maghiară – şi că iar s-a luptat pentru independenţă,  faţă de Austria, bineînţeles. Aşadar, românii transilvăneni au fost din nou excluşi din ecuaţie şi de această dată. O singură licărire, doar, acceptată de realizatorii panoului: întălnirea tardivă dintre Bălcescu şi Kossuth, care a fost, de altfel, fără nici o importanţă practică. Din păcate nu se spune de direcţia profund greşită şi criminală în care Kossuth şi-a desfăşurat forţele revoluţionare contra românilor la 1848-1849, de pînă la întîlnirea cu Bălcescu. De aici nu se poate trece fără învăţătura vitală pentru convieţuirea româno-maghiară: că fără a se lua în considerare voinţa românilor transilvăneni, nu se poate rezolva nici o problemă referitoare la teritoriul transilvan.

Se afişează apoi legea ungară din 1868, care ar fi dat drepturi minorităţilor de a-şi folosi limba maternă în administraţie. Nu se spune de faptul că această lege nu a fost respectată de statul ungar şi nu se spune nici de caracterul politicii profund şovine a statului ungar de pînă la 1918. Dacă realizatorii panoului ar fi adăugat aceste realităţi istorice, mai puteam avea speranţa că propaganda lor se apropie de bunele intenţii.

Autorii nu se lasă pînă nu jignesc sensibilitatea istorică a românilor şi prin afirmaţia că « În urma Tratatului de la Trianon, Transilvania a fost anexată României ».
Altă jignire a sensibilităţii românilor este afişarea afirmaţiei că “ Transilvania este cea mai întinsă regiune istorică din Europa care nu are autonomie».
Tot astfel se afirmă că maghiarii,“comunitatea naţională (maghiară) din România nu are dreptul de a hotărî în problemele politice care o privesc». Sîntem puşi, aşadar, în faţa pretenţiei de drepturi colective pe criteriul etnic, fapt foarte grav pentru o democraţie.

Aşadar, politica autorilor este de a face o propagandă pentru autonomia teritorială a Transilvaniei, sfidîndu-i pe români şi jignindu-le sensibilitatea istorică şi naţională. Şi aceasta, cînd foarte multe manifestări de Zilele Culturale Maghiare de la Cluj-Napoca se desfăşoară cu foarte mult bun simţ, cu veritabil aspect cultural şi etnografic şi care impun respect şi simpatie faţă de aceste momente şi implicit faţă de maghiari -concetăţenii noştri demni de respect.

Vasile LECHINŢAN